Domnului profesor, cu foarte multa dragoste.

Cap II - Trandafiri salbatici

‘’Ai muuulte de invatat despre liceu’’ imi spunea Aylin, gesticuland si razand in timp ce coboram la demisol in sala de sport. Liceul asta devenise deja sufocant, iar faptul ca o aveam pe maica-mea capitan de plai nu ma ajuta in niciun fel. Apoi, ratasem prima zi si, DOAMNE, una din cele patru zile sfinte in care nu eram obligata sa port uniforma, asortandu-ma ca o paiata cu un pulover mustar si niste blugi negri. Totul era un vis urat, dar bine ca macar nu eram singura.

Pe coridoare, elevii mai mari radeau zgomotos. Fetele mergeau in grupuri de cate trei-patru, iar cei mici erau, bineinteles, umiliti dupa cum cerea traditia. Intr-o clasa se urla ca la gradina zoologica, dar fiindca experimentasem deja deliciile primului an de liceu, am trecut fara sa ne oprim. Deodata am fost depasite de un baiat gol pusca, alergand rusinat nu se stie spre ce, probabil spre o clasa cu niste draperii. In urma lui, turma furibunda aproape ca ne darma. Da, erau si parti bune ale vietii de licean. Asta, sexul in toalete, sticlele pline cu pipi vandute drept limonada, geamurile sparte, drogurile si traficul, si absolut tot ceea ce nu m-as fi gandit vreodata ca provincia e in stare sa produca. Aceeasi jungla peste tot, in cele din urma. Cam asta era tristul adevar, iar lucrurile aveau sa imi fie confirmate in curand.

In cele din urma am tras cu putere de usile culisante si am intrat in sala. Prima reactie : era enorma. Nu-mi venea sa cred ca demisolul liceului este atat de incapator.

-        -  Crede-ma, de-abia ai vazut o treime din tot liceul, stai sa vezi curtile si gradina, imi spuse Aylin cu mandrie.

-          - Serios ? Nu cumva oi fi eleva intr-un palat modern, am raspuns sarcastic.

Intr-un colt, pe doua mese unite erau insirate mii de articole de papetarie, foi colorate, hartie creponata si abtzibilduri cu sclipici. Intr-un capat starea doamna Whiteheart alaturi de Morticia.

-         -  Oh Layla, scumpete, bine-ai venit ! Uite, asta e pentru tine, imi spuse directoarea intinzandu-mi un pachet invelit in hartie bej.

Eliberand putin masa, am desfacut intr-un suflet pachetul misterios, doar ca sa remarc cu stupoare ca inauntru nu era niciun cadou de valoare, ci numai doua randuri de uniforme. O fusta intr-adevar scurta si plisata, verde inchis,o camasa alba de menestrel cu manecile exagerat de bufante, o vesta pe negru cu verde inchis si bineinteles, o cravata. A doua uniforma era aceeasi bataie de joc, dar pe rosu.

-        -  Stii, draga mea, liceul asta e un liceu cu traditie, chiard daca n-ai spune. Patronul este St George, pe care-l serbam pe 23 aprilie prin trei saptamani de festivitati, doua inaintea datei fatidice si una dupa. Anul acesta ii primim prin cei din San Francisco si organizam si un mare concurs de cercetasi pe echipe. Asta ramane deocamdata o surpriza, pana atunci sunt destule baluri si alte lucruri importante…

-         - Oh, cat de interesant, am rostit plictisita…

-        -  Ca tot veni vorba despre bal, trebuie sa ne gandim la o tema pentru anul acesta

Vocea cunoscuta ma facu sa tremur instantaneu. Era mama, care venea dinspre vestiare, cu bratele pline de crini albi. Fericita, ii aseza pe masa si se intoarse catre mine radiind. Se pare ca noua viata aici i se potrivea ca o manusa si pentru cateva clipe eram fericita pentru ea. Doar pentru cateva clipe, pana cand o alta voce calda si ferma rasuna in spatele ei :

-         - Gilda, iti sugerez o seara Old Hollywood !

Era el,  Tristan Peterson, noul profesor de matematica venind catre mine cu bratele pline de crini. Pentru prima oara il puteam privi de aproape. Era inalt, cu un cap mai inalt decat mine. Avea un corp frumos cu trasaturi fine iar fata ii era la fel de alba ca petalele crinilor. Cand l-am privit in ochi pentru prima data, un fior rece imi strabatu tot corpul. Avea ochii migdalati, negri, de un negru intens ca smoala. Atat de negri incat irisul era aproape invizibil. Asta m-a cutremurat si m-a facut sa imi mut privirea spre Aylin.