Personaje: Clara și Andrei
POV: Andrei
În fiecare dimineață la ora opt își bea cafeaua aici. Un capuccino cu lapte vegetal, de migdale de preferabil. Eu vin la cafenea în fiecare zi, pentru a verifica că totul este bine. De când am văzut-o mi-a picat cu tronc și de atunci am început să o urmăresc tot mai mult. Însă am evitat să intru în discuții cu ea, pentru că există o diferență de zece ani între noi și nu aș dori să deranjez.
La fel ca și în celelalte dimineți intră singură și câteodată chiar stau și mă întreb dacă are prieteni. Văd că nu e nimeni în față, așa că decid să îi iau eu comanda. Nu pot rata ocazia de a-i auzi glasu.
-Spuneți vă rog.
POV: Clara
Să îmi bag picioarele. Vin aici în fiecare zi și mi-am dat seama prea bine cine este domnul din fața mea. Știu că are impresia că nu l-am remarcat, însă am făcut-o prea bine. E înalt și frumos și aș vrea atât de mult să mă privească la fel cum îl privesc și eu.
-Domnișoară, spune și mă face să mă trezesc la realitate.
Îmi vede privirea dezorientată și ceea ce se întâmplă mă lasă mută. Începe să prepare ceva iar eu inițial cred că mă lasă să mă hotărăsc în timp ce el face o comandă dinaintea mea. După aproximativ 4 minute revine în fața mea și îminge paharul spre mine
-Capuccino cu lapte de migdale.
Rămân mută. Nu îmi dau seama cum sau când m-a remarcat atât de mult
-Mulțumesc, reușesc să răspund în dorința de a nu părea ultima ciudată.
Iau cafeau și dau să plec, însă la naiba, nu pot să par o ciudată, mai ales acum când știu că nu am sperat degeaba.
-Mă numesc Clara.
-Andrei, o plăcere să te cunosc, spune și îmi întinde mâna.
Îi strâng mâna și el mi-o întoarce, sărutând dosul palmei. Categoric bărbatul ăsta nu este de nasul meu.
-Te mai pot servi cu ceva, Clara?
Cu tine de preferabil aș vrea să răspund. Pune accent pe numele meu și doamne cât de bine sună rostit de vocea lui gravă. Dau din cap în semn de refuz, îmi urează o zi bună și plec.
.
.
.
POV: Andrei
O nouă zi, o nouă distracție. Doar că astăzi sunt convins că nu o voi vedea pe Clara. Cerul este aproape negrul, plouă torențial și vântul de afară te poate muta cu ușurință pe alt continent. Prea puțini oameni am văzut pe stradă, eu fiind unul dintre ei deoarece am mașina la reparat. Le-am spus până și angajaților să stea acasă căci merg eu să deschid cafeneaua.
Îmi fac de lucru prin depozit aranjând marfă și nu bag de seamă când cineva intră. Mai stau câteva minute bune până ies și dau cu ochii de Clara.
-Bună dimineața, îmi spune oferindu-mi unul dintre zâmbetele ei frumoase.
-Acum chiar că e o dimineață bună, rostesc apropiindu-mă de tejghea și o văd cum se rușinează. Cu ce te servesc?
-Cea mai caldă băutură pe care o poți face.
Mă uit însprea ea și pot vedea pe sub haine cum tremură. Îmi înflorește o idee periculoasă în cap și mă gândesc de două ori înainte să o propun.
-Putem merge la centrală dacă vrei, pentru a te mai încplzi puțin. Sau în camera cu marfă. În spate e mai cald decât aici.
Nu o mint, deoarece cafeneaua e destul de mare. Spre surprinderea mea nu mă refuză și îi fac semn să mă urmeze.
