Totul începe cu tine💓

35.

BIANCA:

Dumnezeule!
Cred că halucinez! Altfel nu îmi explic ceea ce am în fața ochilor în acest moment.
Rămân nemișcată în mijlocul livingului, încercând să procesez pe puțin ultimele 48 de ore. Dacă visul meu de azi de dimineață nu avea nici cea mai mică logică, încep să cred că viața mea din vis se transpune în realitate. Pentru ceea ce pot spune în acest moment este că viața mea în general nu mai are nicio logică.
Nici nu știu cum de am trecut prin atâtea stări în ultimele două zile, iar în acest moment toată tensiunea brusc s-a spulberat.

An: ai de gând să rămâi țeapănă aici și să taci pentru tot restul zilei sau? Mă readuce Anthony cu picioarele pe pământ, reamintindu-mi că încă se află lângă mine.
Privesc buimacă spre el, el privindu-mă cu un zâmbet în colțul gurii.
An: nu îți plac? Întreabă mai mult retoric, făcând semn din bărbie spre sursa ce i-ar acapara atenția oricui ar intra în această încăpere.
Îl mai privesc odată apoi pășesc spre buchetul de trandafiri albi ce tronează în mijlocul mesei de pe partea de bucătărie.
Era unul mare și voluptos, pe puțin 35 de trandafiri ce formau un cerc uniform se aflau în el.
Îl apuc cu mâini tremurânde, ezitând un moment când îi aud vocea:
An: grijă la încheietură!
Îl privesc scurt peste umăr apoi mă reconcentrez pe superbitatea de buchet pe care tocmai l-am primit.
Cu ce motiv, nici eu nu știu?
"De ce ar cheltui Rosa bani pe un buchet atât de mare, pentru mine?"

Îi inspir parfumul floral apoi mă răsucesc spre Anthony care pășește leneș spre mine.
Când dau de ochii lui, sufletul mi se întoarce cu susul în jos, iar picioarele brusc mi se înmoaie.
Nu am mai văzut privirea asta din partea lui, nu atât de lejer și nu atât de direct.
Momentele când el a fost atât de tandru cu mine aproape că sunt inexistente, pentru că de fiecare dată cum realiza că îi observ mici frânturi din sufletul lui, brusc se închidea și îmi întorcea spatele. Asta până cu o seară în urmă.
Acum însă totul e ieșit la iveală, cărțile sunt pe față iar Anthony pare că începe să joace cu adevărat cu ele.
Nu știu care sunt motivele pentru care tocmai acum a început să se deschidă, dar cert este că are demoni în trecut, fantome care se pare ca îi dau târcoale și până în ziua de astăzi.
Știu asta pentru ca și la mine este la fel, doar că eu gestionez altfel lucrurile. Sau de fapt nu prea le gestionez, eu doar clachez atunci când mă simt încolțită de ele. El însă pare că știe să își tina în frâu demonii trecutului.

An: spune ceva, Blondo! Spune atunci când se oprește în fața mea, parcă amuzat de fața mea.
Privesc scurt spre florile din mâinile mele, apoi spun:
Bi: sunt superbe!
Mă privește atent, iar eu deja devin copleșită de toată atenția asta pe care mi-o oferă. Nu înțeleg ce s-a schimbat atât de brusc.
Bi: dar nu era nevoie. Spun, ezitând puțin. Nu ai niciun motiv pentru care să îmi oferi flori.
Trebuie să îmi reamintesc faptul că el s-a comportat foarte urât față de mine și să nu mă las prostită de două vorbe și un buchet de flori.
Într-adevăr, este un gest frumos din partea lui, dar astea nu scuză cu absolut nimic comportamentul lui față de mine și nici nu înțeleg cum de lucrurile s-au schimbat de pe o zi pe alta.
Nu pot să uit pur și simplu toate lucrurile pe care mi le-a spus. Așa doar aș aproba ceea ce mi-a spus, că aș fii o târfă care nu dă doi banii pe persoană și demnitatea ei.
O târfă care totuși este încă virgină, dar na. "Astea-s doar detalii, nu?"

An: nu am nevoie de un motiv.
Mă răsucesc imediat cum îi aud cuvintele, ca nu cumva să vadă cât de afectată sunt de cuvintele lui, așezând înapoi buchetul de unde l-am luat. Un mic plic se desprinde de pe marginea acestuia.
An: am făcut-o pentru că așa am simțit.
Apuc hârtia cartonată de un alb prăfuit, în ton cu învelitoarea buchetului și o desfac, scoțând cartonașul din acesta.