"Lumina" lui Blue 💜

Capitolul 5

Departamentul de ambalare a cutiilor de lapte

În dimineața zilei ar fi trebui să fie obosit dar Pan a devenit din nou energice.

S-a trezit la ora obișnuită, la 6 dimineața ca în fiecare zi, dar se simțea mai revigorat decât în alte zile poate din cauza plinătății de noaptea trecută, a fost diferit față de toți ceilalți parteneri. Ziua lui Pansaeng a fost de așa naturală încât nu a băut o înghițitură de cafea, dar chiar și așa, Pansaeng a citit în continuare raportul pe care Solar i l-a trimis să știe despre această problemă.

În mod normal, în dimineața fiecărei zile, Pansaeng se trezea, bea cafea și face exerciții fizice după aceea, va lua micul dejun, urmat de o lectură pentru a aștepta să meargă la muncă dimineața târziu, dar astăzi Pansaeng a grăbit fiecare pas și a mers la serviciu la ora 7. Un om pe jumătate chipeș, în uniformă gri de personal și adidași, a ieșit din dormitor. Nu-i păsa de oamenii care priveau și nu voia să-i acorde niciun fel de atenție. Dar chiar și așa, Pansaeng era o persoană nou pe care toți voiau să o știe. Toată lumea se întorcea și se uita la un corp înalt și bine făcut.

Chiar dacă nu și-au putut vedea chipurile clar, putea ghici ceafă frumoasă a persoanei care trecea, lui Pansaeng chiar nu-i plăcea să fie în centrul atenției. Dar nu este bine să împiedice pe cineva să se uite la el.

-P'Pan! O voce profundă din spate îl făcu pe Pansaeng să se întoarcă și să privească. Dar acum cineva îl cheamă așa. Erau două persoane Talay mergea împreună cu Bannawit. Persoana care a strigat salutând zâmbi strălucitor în timp ce cealaltă persoană avea o față normală. Nu a exprimat mare lucru era un zâmbet ușor împodobindu-i fața, iar când s-au întâlnit unul la altul, se vedeau doar expresiile ochilor lui pe placul celeilalte părți.

„..." Pansaeng a rămas tăcut deși cei doi tineri au mers și s-au oprit în fața lui. Acest nou angajat nu știa ce să spună, tocmai s-a culcat cu cealaltă persoană aseară și el se comport incorect pentru că cealaltă parte este atât de tăcută parcă nu s-a întâmplat nimic aseară, Pansaeng trebuie să separe munca de chestiunile personale.

-Te trezești atât de devreme, phi. Este doar șapte și jumătate, a spus Talay.

-Durează până când ajung acolo, a spus Pansaeng de distanță de la cămin până la clădirea în care lucra, era destul de departe de mers pe jos.

-Cred că da. La început voiam să-l las pe Blue să ia mașina. Tipul ăsta e atât de tare, a spus Talay și apoi s-a întors să se plângă prietenului său.

De fapt, Talay era văzut că prietenul lui era destul de stânjenit când era față în față cu Pan dimineața ,de aceea Bannawit nu a saluta. Dar Talay vrea să vadă reacția acestor doi oameni când se întâlnesc față în față, dar nu a fost distractiv pentru că amândoi au tăcut. Chiar dacă stă aici, poate auzi bătăile inimii lui.

Dar chiar și așa, expresiile celor doi erau încă foarte calme. Acest tip de liniște era normală pentru prietenul său dar nu și pentru cel cu care se culca.

Bannawit nu se exprimă niciodată cu altcineva decât cu colegul său. A devenit prieteni apropiați pentru că locuiesc împreună. Bannawit chiar dacă își petrece nopțile cu alți de dimineață prietenul său rămâne tăcut chiar și atunci când se întâlnea cu cealaltă persoană de obicei cealaltă parte vorbea și exprima mai mult că îi place de prietenul lui. Dar aici arată diferit pentru Talay, Pan era foarte nemișcate în timp ce inima prietenului său aproape că exploda.

-Dacă luam mașina nu aveam unde să parchez, a spus Bannawit după aceea a tăcut mult timp. Când a terminat, a mers mai departe, încercând să nu se arate.