"Lumina" lui Blue 💜

Capitolul 6

O noutate care merită căutată?

Talay se încruntă.

Este deja ora 23:00, dar prietenul său încă se uită la ecranul telefonului său. Dar acum prietenul său stătea întins, zâmbind la telefon și trecându-și degetele în jos spre el. Talay s-a aplecat în fața lui să se uite.

-Zâmbești pentru că vorbești cu cineva, l-a întrebat Talay pe prietenul său zâmbind puțin, Blue avea un zâmbet larg, fără să acordați atenție împrejurimilor.

-Ha? Zâmbesc? Persoana inconștientă și-a coborât telefonul și l-a întrebat pe prietenul său.

-Cu cine vorbești? a întrebat Talay și s-a aplecat să privească discuția prietenului său cu curiozitate. Talay nu-l văzuse niciodată pe Bannawit zâmbind și aruncând o privire atât de plină. Acest tip de emoție nu s-a mai întâmplat până acum.

-Doar vorbește cu...  Bannawit evită să răspundă: și întoarce telefonul cu susul în jos.

-Cine este? Vreau să știu cine te face să zâmbești așa.

-La naiba...  am zâmbit, pentru că am urmărit un clip amuzant, se corectă Bannawit.

-Dacă te uiți la un clip amuzant, vei râde, a argumentat Talay.

-Este suficient. Du-te la culcare. Mâine va trebui să mă grăbesc la muncă.

-Ce grabă în o sută de zile și o mie de ani nu te-ai grăbit niciodată. Cred că trebuie să fie ceva, spuse Talay ,Blue își miji ochii.

-Doar chestii generale, spuse Bannawit, dar tot nu ia permis lui Talay să vadă lucrurile generale pe care le vorbea.

Acele chestiuni generale pe care încă vrea să le păstrez pentru el deocamdată.

Bannawit a primit un mesaj pe chat. Era doar un autocolant stupid. Care și-a fluturat mâna să-l întâmpine pretențios. L-am văzut și și-a adus aminte de persoana care i la trimis și după ce a primit acel autocolant, a întrebat și a răspuns la mesaje cu acea persoană din momentul în care a plecat de la serviciu și până acum.

Este omul care nu vrea să fie ca ceilalți dar nu vrea să fie special.

Pansaeng: „Mă duc la culcare acum.”

Mesajul altei persoane a fulgerat puternic. Strigând ochii lui Bannawit care își întoarce capul și privește în loc să fii atent la murmurul lui Talay care îi spune că nu e același om.

Blue Blue: „Du-te la culcare.”

Pansaeng: „Deci, când dormi?”

Blue Blue: „Într-o clipă, Talay e enervante”

Pansay:”Lui Talay îi place să observe.”

Blue Blue: „Și ție ce îți place?”

-Cu siguranță! Zâmbești din nou, Blue. Zâmbește dulce. Se auzi vocea unui prieten. Acest lucru l-a făcut pe Bannawit să realizeze din nou că zâmbea.

-La dracu mă...
Aşteptând să răspundă, Bannawit a continuat răspunsul în minte. Aştepta să răspundă o altă persoană. Și bănuia care este chipul celuilalt că dacă cealaltă persoană ar răspunde așa cum credea inima lui, chipul acela frumos ar fi foarte frumos de privit.

-Cine este? La ce zâmbești, Blue, mi se face pielea de găină. A spus Talay. Blue făcu un gest de agitare înainte și înapoi.

-Ajunge, continuă să vorbești, mă duc să dorm acum, a spus așa Bannawit și a stins lumina pe propria sa parte. Dar apoi o lumină strălucitoare a fulgerat de la telefon făcându-l să-i acorde rapid atenție înainte de a se culca.