"Lumina" lui Blue 💜

Capitolul 12

Lumină, dar acolo

Ora opt și paisprezece minute a fost momentul când Pansaeng a ieșit din hotelul pe care l-a rezervat.

Bannawit se uită și el în jur pentru a explora Bangkok noaptea în acest an este mult trafic, lumini foarte frumoase, așa cum a fost numit „un oraș care nu doarme niciodată”
Străzile nu dorm, dar muzica și oamenii dorm. Se trezesc și trăiesc aceeași viață de noapte.

-Când erai în Bangkok ieșeai des? a întrebat Bannawit pe cel care mergea lângă el.

-Doar puțin, a răspuns Pansaeng. Când era adolescent, a ieșit în această zonă și este de asemenea, suculentă. Dar când s-a întors din străinătate, a trebuit să meargă la muncă în zona industrială. Ar fi trebuit să găsesc timp să iasă, dar nu a putut la fel de des ca atunci când era adolescent.
Chiar dacă Solar îl invită  adesea să iasă.

-Arată că nu ești ușor, spuse Bannawit, uitându-se la persoana puțin mai înaltă.

-Ce e în neregulă? Pansaeng se întoarse să întrebe.

-Ei bine... nu foarte ușor, a răspuns Bannawit.

-Blue știe că nu sunt chiar atât de ușor, îi șopti Pansaeng la urechea lui Bannawit .Buzele lui calde abia atinseră urechea lui Bannawit pentru o clipă, apoi proprietarul acelor buze intră în gastro-pubul din față lăsându-l pe Bannawit în picioare, cu o față fierbinte, când se gândește la ceea ce a spus Pansaeng că nu a fost ușor.

Bannawit își luă o clipă să se adune și apoi intră înăuntru. Interiorul pub-ului era decorat frumos și perfect, de parcă fiecare parte ar fi fost gândită, chiar și culoarea podelei pe care călca, Bannawit a admirat cu adevărat persoana care l-a proiectat. Simțea că primește distracție în timp ce, în același timp, simți că vrea să plătească pentru a bea și a mânca toată noaptea.

-Restaurantul este foarte frumos, a spus Bannawit după ce a privit prin local.

-Ne așezăm la masa aceea, a spus Pansaeng, întinzându-și mâna spre scenă, Banwich încă nu știa unde era masa lui Pansaeng, dar la urmat fără nicio problemă.

Chiar dacă era doar ora 20:00, în restaurant erau deja foarte mulți oameni. Poate pentru că aici nu sunt doar băuturi alcoolice, ci există și mâncare de seara ca asta. Era asemănător cu restaurantul la care Bannawit l-a dus pe Pansaeng, dar acest restaurant părea că ar fi mai modernizat fața de locul lui obișnuit.

-Phi Pan! Această masă, strigă o voce răgușită a unui tânăr, Bannawit se uită peste el și văzu că era un bărbat înalt, fața lui era foarte asemănătoare cu persoana care îl adusese aici, dar mai tânără, mai strălucitoare și probabil mai accesibil.

-Restaurantul este frumos, i-a spus Pansaeng persoanei care a strigat și s-a întors ușor și l-a lăsat pe fratele său să vadă că nu era singur.

-Huh? Asta... Phontawan se uită la omul din spatele lui și își înclină capul, întrebându-se dacă astea sunt gusturile fratelui său, chiar dacă știa, dar Pan nu adusese niciodată pe cineva cu el și în plus astăzi nu este doar el, dar va veni și fratele mai mare.
Se poate numi asta o reuniune a fraților?
Dar va fi deschis în această situație?

Lui Phon Tawan nu-i păsa de afacerile familiei, dar nu că nu știa despre asta. Știa că Rapee va deschide un nou hotel și avea probleme foarte grave cu mama lor, chiar dacă Phontawan a mers să îl ajute să-și blocheze mama, pentru al lăsa pe Rappe în pace. Ei bine chiar dacă este cel mai mic și încă nu știe cum ar putea să își ajute frați mai mari. Oricum face ce poate.

Cât despre acest al doilea frate cool a aflat de la prietena fratelui său că se dă drept un nou angajat, iar ceea ce face este greu de înțeles? În plus, mai este și chestiunea numerelor de producție pe care le dorește tata și nu este conformă cu realitatea. În schimb cei doi frați s-au dus să se ocupe de treburile lor. El însuși, i-a luat totuși timp să se ocupe la restaurant. Phontawan  fost foarte mișcat, dar nu credea că al doilea frate va veni....
Împreună cu cineva care este atât de frumos!