Trandafirii s-au ofilit,
Pe tine nu uit că te-am iubit.
Și lalelele s-au pălit...
Doamne, cat de multe am simțit!
Am simțit cu tine ca floarea cu soarele.
Fără tine mă simt de parca ușor-ușor...imi pierd petalele.
De parcă stele pe cerul meu nu mai există,
De parcă inima mea a fost învinsă.
Am continuat să ofer apă florilor,
Însă la apariția zorilor,
Te-ai oprit din a mai oferi lumină,
Unor simple ființe...florilor.
Eu le-am iubit,
Tu ai simțit...
Când le-ai lăsat la ofilit.
Atunci când să le mai uzi te-ai oprit.
Și am sperat că se vor vindeca.
Le-am curățat de rana ta.
Le-am udat și mințit,dar și iubit,
Până mai rău au murit.
Și am crezut în scumpele noastre flori,
Până când într-o zi ele parcă au văzut "mori".
Eu am așteptat să își revină,
Sperând la o singură rază de lumină,
Care din partea ta nu a mai apucat sa vină.
Florile se ofilesc,
Trandafirii mor, firesc,
Crizantemele se pălesc,
Sentimentele?...
Firave ființe, firave flori,
În ale voastre puteri am crezut enorm.
Însă fără puțin soare dintre nori,
Ați murit până în zori.
CITEȘTI
Ce scriam când te iubeam
PoetryO călătorie în lumea pe care mi-am creat-o in jurul poeziei, pentru că recent am înțeles că poeziile scrise la nervi și durere sunt de fapt artă curată și poate le va simții cineva așa cum le-am simțit și eu când le-am scris.
