Mă gândesc că eu sunt problema,
Pentru care apare mereu durerea,
Pentru care brusc intervine tăcerea,
Pentru care doar cu mesaje îți transmiți plăcerea.
Vreau să te iubesc orbește,
Dar tu mă-nchizi și mă deschizi,
Când vezi că sufletul meu pe tine te-oglindește.
Visez la frumoasa noastra iubire,
Deși știu că nu voi avea parte de această fericire...
Căci inima ta pentru mine nu bate,
Că-s doar cuvinte scrise, nu fapte arătate.
Poate vei vrea mai mult candva,
Dar până atunci eu ma voi vindeca.
Voi invata să-mi folosesc toată puterea,
Desi știu că-n brațele tale tot m-aș topi, cumva.
De ce rămânem tot aici?
In locul ăsta rece si plin de frici?
Nu avansăm, nu mergem mai departe,
Din cauza asta inima mea-n două se desparte.
Poate și tu ai sentimente curate,
Care mai greu pot fi arătate.
Dar cumva simt că tot nu sunt destul.
Că ochii tăi tot timpul mereu vor căuta "perfectul".
Am ajuns să te scriu și pe tine în poezii,
După lungi ruine ale inimii.
Căci m-ai făcut să am din nou o speranță,
Însă, uneori, parcă îmi vine să fac o cale întoarsă.
Pot să-ți aduc alinarea, îți promit!
Dacă doar așa îmi oferi floarea, doar atât.
Floarea iubirii si inimii tale să o am,
Să fiu cea mai fericită din neam.
Uneori cred că îmi doresc prea mult,
Însă așa mult sunt niște șoapte rostite, să le ascult?
Alteori simt că cer prea mult,
Însă vreau doar sufletul tău pur să îl sărut.
CITEȘTI
Ce scriam când te iubeam
PoetryO călătorie în lumea pe care mi-am creat-o in jurul poeziei, pentru că recent am înțeles că poeziile scrise la nervi și durere sunt de fapt artă curată și poate le va simții cineva așa cum le-am simțit și eu când le-am scris.
