Demonul din interiorul meu

Oracolul

Dupa 1 ora de mers....

-Justin, unde mergem ? ( am intrebat eu obosita)

-Sa ne jucam cu unicornii . 

-Serios? Tu ai chef de glume? ( am intrebat eu  ridicand  din spranceana )

-Merita sa incerc . ( raspunse el zambit )

Dintr-o data mi s-a facut rau, am inceput sa tusesc din ce in ce mai tare si vedeam dublu.  Imi era din ce in ce mai greu sa respir.

-Cynthia?! Esti bine ? ( spuse el  punandu-si o mana pe umarul meu si cu cealalta ridicandu-mi capul )

Cand mi-a ridicat capul, a observat ca ochii imi erau negrii si ca se misca un fum violet . 

-Oh nu ! Trebuie sa plecam ( spuse el in timp dupa ce m-a luat in brate ca pe un copil de 5-6 ranit intr-un accident )

-Nu...pot sa....respir ( am reusit eu sa bolborosesc)

-Inca putin ingeras, inca putin..( a spus el  incet si calm )

Dupa aproximativ 20 de minute, Justin ma pusese jos, ciudat era ca ochii mi s-au facut inapoi albi si incepusem sa respir din nou bine. Dupa ce m-a lasat jos, am ridicat privirea si am vazut o casa mare cat un palat.

-Ce ai facut ma? Am adus la o alta casa ” primitoare” ? Cine e gazda ? Dracula? 

-Tu ori ai chef de glume , ori n-ai ce face...

-Putin din amandoua. Este chiar asa vizibila chestia asta? 

-Cam da. ( spuse el razand)

-Cool. Deci, sa revenim la treaba noastra. Ce e cu aceasta casuta ” draguta” ?

-Vei afla. Toate la timpul lor. Deocamdata trebuie sa intram .

-Pai si atunci, ce mai asteptam? 

-Eu trebuie sa ma schimb, ca sa zic asa. 

-Serios? Aici in public? Daca te vede nenea din casa, eu nu sunt cu tine ( am spus eu intorcandu-ma cu spatele la el )

-Aoloo! Nu te-ai schimbat. Sa ma schimb , adica sa ma fac om. Deci te poti intoarce.

-Stai ashea, tu te poti face om ? ( am intrebat eu intorcandu-ma )

-....

-Esti.. tu.. Adica cel de care m-am indragostit....( am spus eu atingandu-i chipul)

-Se pare ca da.

-Ce mult mi-ai lipsit, nici nu stii cat am plans, cat am suferit....

-Crede-ma ca stiu ( a spus el in timp ce se apropia incet de mine incercand sa ma sarute)

Dar inainte sa mai se intample ceva, s-a auzit un cantec la flaut, care ma speria...

-Haide! Trebuie sa mergem.

-Bine.

Cand am intrat in casa am observat ca totul era destul primitor. Desigur nu arata ca un hotel  sau ca acel loc unde te simti minunat...Era modest locul, perdele verzi cu modele negre pe ele, usile erau maronii, podeaua era de un verde mai inchis, mobila era lucioasa, iar in mijloc era o masuta ca cea a mamei. Masuta aceea m-a facut sa ma gandesc la ea , daca e bine, cum se simte.  M-am apropiat de masa, locul incepea sa-mi devina foarte familiar, parca as ma fi fost acolo. M-am invartit de aproximativ 2 ori in jurul mesei incercand sa-mi aduc aminte mai multe lucruri din copilaria mea.  M-am asezat pe ea , mi-am pus mainile in cap, iar masa a disparut. Cand am simtit ca ” se scufunda” , m-am dat rapid jos si m-am dus langa Justin. Pe podea aparuse ca un fel de gaura neagra.