Focul Roșu al Dimensiunii - [Vol. 2]

Capitolul 1: Umbră din trecut

Focul Roșu al Dimensiunii - Volumul 2

Lumea roșie era acum o umbră a ceea ce fusese cândva. După sacrificiul Alinei și înfrângerea entității malefice, pământul se vindecase, dar echilibrul care fusese restabilit nu era încă complet. Timpul, în ciuda aparentei sale calmări, ascundea o taină adâncă, o neliniște care se simțea în aerul greu și în pământul ce părea să tremure sub pașii celor care mergeau pe el.

Alina se retrăsese, învățând să trăiască alături de focul finitului care nu mai era doar o forță de distrugere, ci o flacără ce dădea viață noii lumi. Era liderul acelei lumi, dar și o vigilentă paznică a echilibrului. Se gândea constant la tot ce fusese, dar mai ales la ce ar putea să fie. Căci, dincolo de fațada de pace, Alina știa că o nouă amenințare plutea în tăcere, așteptând momentul potrivit să-și facă apariția.

Un vânt rece se ridica dintr-un colț îndepărtat al lumii, aducând cu el un miros metalic și o energie străină. Alina simți imediat că ceva nu era în regulă. Se ridică din locul în care meditase, privind spre orizontul înroșit. Pe măsură ce se apropia de marginea pădurii de foc, o lumină strălucitoare, de un albastru incandescent, se ivise brusc în fața ei. Fără ca Alina să înțeleagă de ce, simțea că era o chemare, o forță care o îndemna să meargă în acea direcție.

„Nu mai e timp…” murmura vocea vechiului ghid al focului finitului. „Răul nu a fost niciodată complet învins.”

Alina știa că în fața sa se deschidea un nou drum, dar acest drum nu ducea într-o lume cunoscută. Era un teritoriu nescunoscut, unde întunericul încă se ascundea în colțuri nevăzute, iar focul finitului putea fi doar o umbră a ceea ce ar putea deveni. O tăcere apăsătoare cădea asupra ei, dar Alina nu mai era acea fată fricoasă care înfrunta monștri. Era o luptătoare, iar chemarea acelei lumi misterioase era ceva pe care nu-l putea ignora.

„O altă dimensiune...” își șopti ea. „Altceva se află dincolo de acest loc.”

Fără a mai aștepta un moment, Alina se îndreptă spre lumina strălucitoare. Pașii ei erau hotărâți, iar inima îi bătea cu putere, simțind cum fiecare bătaie era în armonie cu forța care o chema. Ceea ce urma să întâlnească era necunoscut, dar știa că aceasta era calea. Un drum care o va purta într-o lume unde focul și întunericul se vor înfrunta din nou.