Focul Roșu al Dimensiunii - [Vol. 2]

Capitolul 5: Căderea Întunericului

Drumul pe care Alina pășea părea să se distorsioneze cu fiecare pas. Uneori, pietrele se ridicau din pământ, uneori pământul se crăpa sub greutatea pașilor săi. Totul era în mișcare, ca și cum lumea însăși era o entitate vie, care o urmărea, o provoca.

„Aici nu există loc pentru eroi,” spuse o voce venită din întuneric, iar ecoul acesteia pătrunse adânc în mintea Alinei. „Doar umbra va rămâne.”

O nouă apariție se ivi din viziuni confuze, iar în fața ei, conturul unei ființe uriașe începu să se clareze. Era o creatură colossală, dintr-un material ce semăna cu sticla spartă, dar cu un abis adânc în interior. Ochii creaturei ardeau cu o flacără roșie, iar trupul său părea să vibreze cu o forță incredibilă.

„Sunt cei care au venit înaintea ta,” răsuna vocea sa, cu un sunet adânc, aproape inuman. „Vei înfrunta ceea ce au înfruntat și ei. Tu ești ultima noastră speranță.”

Alina își ridică privirea, simțind puterea din interiorul ei crescând. Deși lumea părea să se prăbușească în jurul ei, un singur lucru îi rămânea clar în minte: nu putea ceda. În fața monștrilor, a umbrelor trecutului, trebuia să lupte. Aceasta era misiunea sa, iar destinul nu i se putea sustrage.

Flacăra care îi ardea în mâini începu să lumineze tot mai intens, iar Alina simți cum o forță necunoscută o cuprindea. Era chemarea unui nou început, dar și al unui sfârșit ce se apropia. Cu o hotărâre neclintită, își înfruntă destinația, știind că nu avea să poată opri timpul, dar că putea să înfrunte ceea ce urma să vină.

Cu fiecare pas, Alina se adâncea în întunericul lumii necunoscute, dar o nouă speranță începea să crească în ea, chiar și în mijlocul celor mai înfricoșătoare viziuni.