Focul Roșu al Dimensiunii - [Vol. 2]

Capitolul 13: Furtuna Căpcăunilor

Alina și Kael stăteau împreună, gândurile lor amestecate de frică și speranță, pe măsură ce se uitau la căpcăunul căzut la pământ. Flăcările ce ardeau încă în mâinile Alinei începeau să slăbească, dar ceva în adâncul lor spunea că pericolul nu trecuse cu adevărat.

„Nu e posibil,” spuse Kael, cu o voce scăzută, dar cuprinsă de neliniște. „Căpcăunul a fost doar un fragment al unui plan mult mai vast. Chiar și acum, pământul tremură sub noi. Ceva din adâncurile lumii continuă să se miște.”

Alina simțea cum respirația îi devenea mai grea. O presiune apăsătoare se simțea în aer, iar pădurea părea să fi intrat într-o tăcere adâncă, de parcă întreaga natură se pregătea pentru ceva mult mai mare. La orizont, un alt vânt rece se ridica, purtând cu el o umbră care părea să înghită totul.

„Mă simt ca și cum am reînvie o bestie ce n-a fost complet distrusă,” șopti Alina. „Nu voi putea să o fac să dispară doar cu flăcările mele. Aceste ființe au mai mult decât o putere fizică.”

Kael își puse mâna pe umărul ei. „Nu este vorba doar de lupta exterioară, Alina. Aceste ființe sunt născute din întuneric și din frica celor care le înfruntă. Dacă le vom înfrunta doar cu puterea noastră fizică, nu vom reuși niciodată să le oprim cu adevărat. Trebuie să înfruntăm ceea ce se află în noi.”

Alina își strânse pumnul, simțind cum o flacără puternică îi cuprinde inima. „Am înfruntat ceea ce sunt și ceea ce pot deveni. Vom înfrunta și acest întuneric, pentru că nu am altă alegere.”

Dintr-o dată, un urlet înfricoșător răsuna în jurul lor. Din pădure, umbre uriașe și groaznice începeau să se materializeze, fiecare căpcăun venind din adâncurile umbrite ale acestei dimensiuni. Fiind mai multe acum, fiecare avea o prezență copleșitoare, iar pe măsură ce se apropiau, pământul tremura de groază. Aceste ființe aveau corpuri gigantice, ochii lor erau ca două focuri crude, iar bătăile lor de picioare făceau aerul să vibreze.

„Acesta este începutul unui nou război,” spuse Kael, strângându-și sabia cu mai multă hotărâre.

„Atunci să înceapă,” răspunse Alina, cu flăcările aprinse din nou în mâinile sale.

Un val de energie pătrunse aerul, iar Alina și Kael începură lupta împotriva căpcăunilor care se apropiau cu o furie înfricoșătoare. Alina își dădu drumul focului din mâinile sale, iar valuri de flăcări uriașe începură să devoreze tot ce întâlneau. Dar chiar și acestea, deși puternice, nu erau suficiente pentru a înfrunta marea de căpcăuni care veneau fără oprire.

„Nu se va încheia ușor,” șopti Kael, simțind presiunea ce-i învăluia inima. „Acest loc vrea să se hrănească cu noi.”

Alina închise ochii pentru o clipă, concentrându-se, simțind puterea care o traversa. Flăcările deveneau tot mai intense, dar acum nu doar flăcările exterioare, ci și o forță interioară. „Eu nu voi lăsa nimic să mă oprească.”

Cu o putere copleșitoare, Alina aruncă un val de foc devastator spre un căpcăun ce se apropia prea mult. Flăcările îi cuprinseseră corpul uriaș, iar bestia țipă de durere, dar înainte de a putea cădea, alte umbre apăruși în jurul său.

„Aceste ființe nu sunt doar carne și oase,” continuă Kael, lovind o altă umbra cu sabia lui. „Sunt o manifestare a întunericului. De fiecare dată când le înfrunți, ele revin mai puternice.”

Alina știa că trebuia să schimbe tactica. „Dacă sunt manifestări ale fricii, atunci trebuie să înfrunt frica însăși. Dar nu voi putea face asta singură.”

„Nu ești singură,” spuse Kael, cu un zâmbet slab. „Vom lupta împreună.”