Focul Roșu al Dimensiunii - [Vol. 2]

Capitolul 15: Templul Umbrelor

Ziua se transformase într-o noapte neagră, iar pe măsură ce Alina și Kael înaintau prin pădurea densă, atmosfera devenea tot mai apăsătoare. Umbrele păreau să le înconjoare, iar vântul pătrundea prin copaci, ca o adiere rece care șoptea nenorociri. Mergând pe un drum aproape invizibil, Alina simțea cum energia lumii se schimbă, cum se întunecă în jurul lor și cum puterea răului devenea mai intensă.

„Se apropie,” murmură Kael. „Templul Umbrelor este aproape.”

La fiecare pas, pădurea devenea mai densă, iar aerul mai greu. Frunzele se mișcau singure, iar zgomotele pădurii păreau transformate într-o presiune constantă. Alina își strângea pumnul în jurul flăcării sale, pregătită pentru orice ar urma. Kael părea să perceapă ceva ce ea nu înțelegea pe deplin, dar nu îl întreba. Era prea obosită și prea concentrată pe ceea ce avea să vină.

După ore întregi de mers, o lumină slabă apărută dintr-o fanta din pământ. Un zid imens de piatră se înălța în fața lor, acoperit cu simboluri ciudate și rune pe care Kael le recunoscu imediat.

„Am ajuns,” spuse el, cu vocea tremurândă. „Acesta este Templul Umbrelor.”

Alina privi zidul, simțind un fior rece pe șira spinării. „Dar nu pot simți nimic. Nu e nicio energie acolo.”

„Este ascunsă. Această lume are un echilibru delicat, iar puterea acestui loc este blestemată să nu fie percepută ușor. Trebuie să ne apropiem cu precauție.”

Kael puse mâna pe zidul de piatră și închise ochii. O lumină slabă începuse să radieze din interiorul său, iar zidul părea să se deschidă în fața lor. O groază ce le spunea că lumea în care pătrundeau era mult mai adâncă decât orice înfruntare fizică. Era un loc în care mințile și sufletele celor care intrau erau testate până la limita lor. Alina știa că bătălia adevărată nu va fi câștigată doar cu forța flăcărilor sale.

„Să fim gata pentru ce urmează,” spuse Kael, în timp ce pătrundeau în întunericul temei.