S-a terminat,
Până aici a fost.
Chiar dacă am încercat să mă împart,
Tot ai devenit doar un "fost"
"Fost" mult spus, căci nu ai fost.
Însă atunci când mi-ai dat speranțe,
Capul meu a devenit ca al unui prost.
Deja mă dor aceste distanțe...
Inima-mi acum rece a vrut mai mult,
Până și-a dat seama că tu nu ai putut.
Căci mă simt goală fără tine,
Și fără să mai tragi un pic de mine.
Iubirea ta îmi dădea inspirație,
Mi-era zi de zi un scop pentru creație.
Dar de când aici nu mai ești,
Mă simt de parcă nici măcar nu mai trăiești.
Am înțeles ce ai vrut...
Și eu ți-am dat tot ce am putut.
Ți-am înțeles ochii păcătoși,
În care m-am înecat, crezându-i mie credincioși.
Ți-ai bătut joc de iubirea mea,
Deși ți-am promis că sunt doar a ta.
Ai știut și fără promisiune,
Dar ai vrut să ne simțim ca în niște lagune.
Aș vrea să nu mai valorezi nimic.
Contrar mie totul devine atât de mic,
Și ajung in slavi să te ridic.
CITEȘTI
Ce scriam când te iubeam
PoetryO călătorie în lumea pe care mi-am creat-o in jurul poeziei, pentru că recent am înțeles că poeziile scrise la nervi și durere sunt de fapt artă curată și poate le va simții cineva așa cum le-am simțit și eu când le-am scris.
