Genesis: Lupta Pentru Libertate

ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 𝔱𝔯𝔢𝔦𝔷𝔢𝔠𝔦

𝔓𝔯𝔦𝔫 𝔬𝔥𝔦𝔦 𝔩𝔲𝔭𝔲𝔩𝔲𝔦 𝔣𝔩𝔞𝔪𝔞𝔫𝔡

Mirosea a carne arsa. Imi deschid ochii brusc, dar tot ceea ce vad este un fum dens care loveste tavanul invartindu-se prin intreaga camera. Ma ridic cu greu din pat privind in jurul meu complet confuza. Sar din pat rapid incercand sa deslusesc ceva in jurul meu prin fumul dens. De undeva din camera se aud tipete, imi intorc capul dintr-o parte in cealalta insa in continuare nu pot vedea nimic. Imi fac curaj si ma urnesc din loc incercand sa gasesc pe cineva care poate fi salvat. Inaintez cu pasi mici si cu gura acoperita. Nu inteleg, aseara nu am avut parte de probleme, iar acum camera ne este in flacari. Suntem la subsol, deci probabilitatea unui simplu accident este mica, ceea ce inseamna ca cineva incearca sa ne ucida. Fata mi se schimonoseste de groaza acestui gand, gatul mi-e uscat, simt ca cedez presiunii.

Dau sa mai fac inca un pas in fata insa ceva ma prinde de picior cu putere, plec capul speriata, iar un tipat imi iasa din gat cu putere. Jumatate de fata inca ii ardea cu putere, privea infricosata cu un singur ochi la mine ceandu-mi ajutorul din priviri.

- T-totul se intampla din vina ta...., tipa ragusit peste zgomotul din jurul nostru. Tavanul incepea sa scartaie tot mai tare, focul s-a extins pe paturi inghitindu-le in bratele sale fioroase. Ma strange cu putere de picior, ii simt cum unghiile sale lungi imi intra in carne, sasai de durere si agit din picior pentru a ma scapa de ea, insa are prea multa forta pentru a reusi. Daca nu scap, voi muri si eu aici la fel ca ea si celelalte. Tessia contiuna sa tipe aceleasi cuvtine fara a se opri din a ma privii.

- Voi muri doar din vina ta! spune cu voce tremuranda.

Reusesc sa scap din stransoarea sa cu greu, ma indepartez rapid privind-o pe sub gene ingrozita. Nu inteleg ce se petrece cu ea, cu totul din jur. Nu stiu daca mai este cineva aici in camera cel putin in viata.

Imi asez mainile peste urechi pentru a nu o mai auzii, vocea ei continua sa ma tortureze chiar si in gand.

- Nu sunt eu de vina, nu e vina mea, te rog..., ma implor lacrimile cazandu-mi siroaie pe obrajii fierbinti. Tot ce voiam era sa plec de acolo cat mai repede cu putinta, insa picioarele nu ma lasau. Parea ca asta imi este soarta, asa voi muri.

Liniste, vocea dispare, mirosul de fum dispare si el. Imi fac curaj sa imi deschid ohii, tavanul din lemn al camerei ma intampina. Ma ridic in sezut privind in jurul meu. Tessia cu Yev stateau pe podeaua rece povestind. Cele doua isi ridica privirea catre mine confuze. Isi dau priviri reiproce, apoi se intorc la conversatia lor. Trag aer adanc in piept incercand sa imi calmez inima care a luat-o la galop. Un vis... doar atat a fost. Plescai nemultumita si ma cobor din pat. Trebuia sa imi fi dat seama ca este doar un cosmar urat. Ultimele zile am trait intr-o frica contanta. Daca cineva o descopera pe Mikko atunci cu totii suntem pierduti, atat eu cat si Izan si acel copil mic. Nu vreau asta, trebuie sa ma asigur ca nimeni nu va afla de ea. Imi trec mana peste cap simtindu-mi firele de par scurte intepandu-ma usor. Se simtea atat de ciudat sa nu mai am parul lung, acum toti aratam la fel, nimeni nu se mai deosebea de altcineva.

Caut cu privirea unforma mea frumos impachetata pe un scaun. Incet toate colegele mele de camera se trezesc si incep sa se pregateasca. Astazi avea sa fie o zi atat de grea. Controalele vin, iar asteptarile sunt la cote maxime din partea capitanilor mai ales Ares. Iar noi trebuia sa il multumim, chiar daca asta inseamna sa ne dam toate puterile pentru cauza asta.

Dupa ce ne-am imbracat toate, Tessia care de altfel este si sefa camerei, ne asaza intr-o linie dreapta. Eu eram la margine, chiar langa usa. In partea stanga, Revna, statea drepta razand de zor cu Ayla. Cele doua erau de varsta mijlocie fiind singurele din camera mai in varsta. Tessia vorbea serioasa incercand sa ne explice ceea ce i s-a spus si ei de altfel. Insa doar eu si Yev ascultam cu atentie caci cele doua nu puteau lasa barfele pentru mai tarziu. De pe hol se aud voci, amutim toate si ne asezam in pozitie dreapta. Camera O-6 este prima care urmeaza sa fie controlata. Cei care vin in control se spune ca sunt doi din membrii consiliului regal.

Usa se deschide brusc fiind data de perete, doar sunetul tocurilor ei se mai aud pe podea. Pasea lent, analizandu ne pe toate imparte cu o aspirme in privire.

Părul său auriu era prins cu meticulozitate într-o coada lunga de cal. In dreapta sa se afla un tânăr care la randul sau privea spre noi. Cea care statea aici era nu alta decat Moranis Fay i se spunea si Ducesa durerii. Era una dintre cele mai rele si periculoase din consiliu. Lumea spune că și-a ucis sotul după ce a aflat ca este inselata. Este cruda, nemiloasa si fara de suflet, nimeni nu isi permite sa spuna vreun cuvant in plus.

- Tessia Obyryon, raportează, spune aceasta si isi așază mainile la spate asteptand. Langa ea mai era si capitanul Ares, de data aceasta era mai aranjat decat de obicei. Părul sau carunt ii era dat pe spate, fata ii este proaspat rasa, iar tinuta nici nu putea arata mai perfect de atat. Privea sever spre noi cand brusc realiza. Una lipsea, deja stia cine.

- Recrutele se adaptează rapid, testul final va fi incheiat cu succes, vorbește Tessia pe un ton incordat, privea in gol evitandu i privirea .

Aceasta isi misca buzele plescaind nemultumita, avea o alunita in coltul drept al gruii care imi sari in ochi. Dintr un motiv anume imi aducea aminte de mama, de modul sau autoritar in care ma privea uneori când incerca sa ma pedeapsa pentru ceea ce faceam. Nu imi vorbea pentru câteva ore ca un fel de tortura mintala.

- Capitane Ares, ma surprinde faptul ca nu am primit vreun raport, spune aceasta serioasa, sprancenele ii tresaltau intr- incercare zadarnica de a isi ascunde furia. Langa ea, tanarul o privea cu ochi mari, stia ce avea sa se intample.

Capitanului Ares ii se scursese culoarea din chip intr-o secunda auzind aceste vorbe.

- Lipseste una, spune lady Fay, iar in coltul buzei ii rasari un zambet.

Palesc privind in jurul meu speriata. Colegele mele tocmai ce si-au dat seama in ce pericol ne aflam in acest moment. Trebuie sa ma gandesc la o rezolvare.

***