Pe urmele unui suflet rătăcit

Prolog

Noiembrie. Toamna nu a fost niciodată preferata mea, cu atât mai mult cea târzie. Vântul sufla puternic, biciuindu-mi fața, moment în care m-am întrebat din nou ce naiba mă apucase să ies din casă. Tot ce trebuia să fac era să-l refuz pe Cole și toate problemele mele ar fi fost rezolvate.

          Am strâns din dinți și mi-am continuat drumul, cu crosa fratelui meu sub braț, știind că nu aveam de ales, mai mult sau mai puțin. Fratele meu mai mare își uitase cel mai de preț obiect în apartamentul nostru, fiind pe grabă, așa ca mă rugase să dau o fugă până la sala de sport unde se antrena, având în vedere ca oricum nu aveam cursuri de dimineață.

         La ce sunt buni frații, dacă nu să se ajute la nevoie?

         „E doar o crosă, Tessa, nu e ca și cum te-ai apuca tu de hochei." Mi-am tot spus asta în drum spre sală, încercând să îmi justific deplasarea, dar la cât de reci erau degetele mele, mi se părea că și ideea de a pleca de acasă pentru câteva minute era o mare greșeală.

          Întâmplarea făcea ca apartamentul pe care îl împărțeam cu Cole să fie localizat tocmai în partea opusă a campusului, așa ca aveam ceva mai mult de mers, însă aproape ajunsesem. Mă dureau gleznele și gambele de la tot drumul parcurs și abia așteptam să-l lovesc cu crosa peste ceafă. Era, probabil, prima și ultima oară când pășeam în acea sală și depuneam un efort atât de mare pentru el într-o dimineață de luni.

          Nu eram o persoană sportivă și nici matinală. Eram departe de asta. Între mine și Cole exista o diferență majoră, una care nu se măsura doar în centimetri sau ani, ci și în pasiunea pe care o punea în tot ce făcea. Cole trăia și respira hochei. Mă gândeam că, dacă nu s-ar fi născut în familia Madden, tot ar fi fost un sportiv de succes, pentru că avea acel ceva – acea determinare, acel instinct de lider pe care nici măcar eu nu-l înțelegeam pe deplin. Era făcut pentru asta. Eu, în schimb, eram mult mai... relaxată. Nu am avut niciodată acea ambiție. Aș fi preferat să citesc o carte sau să mă plimb prin oraș decât să petrec ore întregi într-o sală de sport sau să mă încurc în vreo competiție.

         La liceu, Cole era tot ce mea ce eu nu eram — popular, cu un cerc larg de prieteni și cu o carieră sportivă de invidiat. Eu, în schimb, eram doar sora lui. Nu aveam o activitate la care să fiu la fel de bună. Nu era nimic de înțeles din asta. Eram diferiți, dar asta nu ne împiedica să fim aproape.

          Mi-am alungat din minte orice gând în momentul în care am ajuns în fața sălii. Din interior se auzeau sunetele făcute de patine pe gheață, sunete care îmi aduceau aminte de copilărie și de orele petrecute la toate competițiile fratelui meu. Am fost susținătoarea lui numărul unu, până când a plecat la facultate și am pierdut contactul din cauza distanței. De atunci, totul s-a schimbat. Cole s-a concentrat pe cariera lui de hocheist și pe viața de student, iar eu am rămas acasă, în Aspen, cu amintirile acelor zile și cu un loc gol în viața mea pe care nimic nu-l putea umple.

          Dar asta nu l-a împiedicat să-mi facă viața un chin. Cole a fost mereu protectiv cu mine, iar asta nu se limita doar la hochei sau la acele momente când trebuia să mă scoată din belele. Era o atitudine generală, un fel de gardian al „lumii mele". Oricât de mult îmi doream să-mi trăiesc viața, să fac propriile alegeri, el era permanent acolo, să îmi amintească că nu aveam voie să mă abat prea mult de la „drumul corect". Băieți? Nici măcar să mă gândesc la ei, căci Cole era pe fază, mereu acolo să intervină înainte să mă pot pune într-o situație care i-ar fi stârnit vreo îngrijorare.

         De multe ori, am simțit că viața mea socială era mai mult despre a-l mulțumi pe el decât despre a mă bucura de ea. Chiar și atunci când aveam prieteni noi sau când cineva mă interesa, el devenea un detector de pericole, gata să îmi explice, într-un mod subtil, cum acea persoană nu era „destul de bună" pentru mine. Mă iubea, eram conștientă de asta, dar uneori simțeam că îmi dădea prea puțin spațiu pentru a fi eu însămi.