Cap 1

0 0 0
                                    

Raysa:
- Mereu am crezut ca să ai 16 ani ,e un lucru bun, asta până când mam transferat din România la o școală din New York.
-Când mam mutat cu părinții mei adoptivi,care nu puteau avea un al doilea copil după fratele meu Leon ,care e copilul lor biologic și la 4 ani mau adoptat și uite așa cu afacerile lor am ajuns să văd multe țări cum ar fi : China, Londra ,România, America.
Mereu au fost pozitivi și veseli cu zâmbetul pe buze și se iubeau enorm ,iar între mine și Leon nu au făcut diferențe ,deși mereu îmi doream să am parte de o aventură un nou început nu s -a întâmplat, din păcate sau asta credeam până într-o seară ploioasă de octombrie în care mama ne-a chemat pe mine și pe Leo să ne spună despre un prinț al nopții care răpește copiii până cică citez: ÎȘI VA GĂSI ALEASA INIMII ȘI VA FI LIBER ",da ce să spun ,mam făcut că mă doare stomacul, pt că mă luase somnul și nu vroiam ca mama să vadă asta și mam dus în cameră și mam dus la duș pt că mâine am școală.
Fix când mă luase somnul ,am văzut că pe geam scria"ALEASA MEA "cu literele mari ,mam apropriat de geam ,dar nu am văzut nmk ,dar am auzit cum cineva s-a lovit la picior de pervaz ,am închis geamul și mam culcat cu teamă.
Ziua următoare, dis de dimineață, după ce miam făcut rutina obișnuită, am plecat cu părinții mei la școală, pt că se pare că erau liberi și au vrut să vadă școala unde mau transferat din nou ,HIGH SCHOOL,era mereu la fel ,clădirea mare ,plină de elevi și curte mare nmk nou ,dar era ceva ce mia atras atenția, fără doar și poate, ceva ce ma făcut să văd și că mereu exista ceva nou ,așa că mam apropriat de acea ușa neîngrijita, unde era o carte pe care scria NEVERLEAND ca în povestea lui mama ,de frica ca să nu mă prindă cineva, am luat-o și am pus-o în ghiozdan și am fugit după ai mei.
Tot mergând cu ei prin școală, am ajuns la dulapul meu ,din care miam luat cărțile și am pus cartea din pivniță în locul lor ,dar am deschis-o ca să se aerisească ,după am plecat în clasa mea ,unde aveam ore ,deși pe carte scria să n-o deschid am deschis-o ,în fine fai să merg la ore.

Atât de aproape dar totuși atât de departe. Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum