"Lumina" lui Blue 💜

Capitolul 21

Președinte și personal

-Sună pentru un interviu acum, spuse Pansaeng, iar Solar a trebuit să zâmbească.

-Nu se poate suna chiar acum. Tocmai a aplicat astăzi și tocmai am tipărit-o. Uite, hârtia este încă caldă, a spus Solar.

-Dar vreau să facă un interviu astăzi, a spus Pansaeng.

-Hei, președintele companiei nu este responsabil pentru interviuri. În plus, crezi că va sta în fața fabricii, să aștepte să fie intervievat? a spus Solar și și-a dat ochii peste cap.
Pansaeng este dincolo de rațiune în orice.

Anterior, îi spusese că asta este treaba diverșilor directori de departament, dar acum voia să-i ia un interviu.
La naiba... Cu tine. Cum a putut bătrânul președinte să nu-și pună piciorul pe fruntea lui Solar, care lucra aici, ea voia să țipe în fiecare zi? Șeful ei nu este deloc adecvat sau neutru. Nu există decât cel mai bun, cel mai bun din toate, cel mai bun stil.

-Sună acum. Nu mâine, aș prefera să merg să îl iau, spuse Pansaeng, apoi s-a ridicat și și-a luat propria haină.

-Oprește-te, Oprește-te. Solar și-a prins în grabă prietenul de braț,

-Astăzi trebuie să vorbești cu managerul de control al calității. Ai făcut o întâlnire cu Khun Ji pentru a vedea dacă este mulțumit de calitatea materiilor prime pentru că sa schimbat furnizorii, hm? Îți amintești, spuse Solar și arătă spre masa șefului său documentele privind materiile prime sunt încă deschise dar a fost blocat de cererea lui Bannawit.

-La naiba, spuse Pansaeng și se așeză pe scaun, simțindu-se plictisit.

-Ai făcut singur o întâlnire cu el, a spus Solar.

-Nu merita să fac o întâlnire astăzi, a spus Pansaeng.

-Mă gândesc dacă Bule este bun sau rău, spuse Solar, Pan păru tulburat.

-Ce nu e bum? a întrebat imediat Pansaeng.

-Dacă vine, cum va fi el pentru tine? Te rog controlează-te și liniștește-te a spus Solar și a bătut mâna pe pieptul lat al prietenului său, care era acum președintele companiei dar încă se poartă ca un copil îndrăgostit.

-Ei bine, mi-e dor de Blue. Nu ne-am văzut de câteva luni, dacă avem un copil, era deja mare.

-Îmi pare rău, sunt însărcinată în doar nouă luni, așa că la ce oră trebuie să crești? a spus Solar și a oftat lung sătulă  de comparația care este prea extremă.

-Bine, stabilește un interviu cât mai curând posibil. Apoi sună și întreabă dacă vrea să îl iau cu mașina? a spus Pansaeng.

-Dacă ai de gând să o faci așa, aranjează-i o cameră. Spuse Solar.

-De ce să-i aranjez o cameră? Va sta în camera mea, a spus Pansaeng.

-Mă refer la birou. Tipul ăsta se gândește mereu să trăiască și să mănânce, a spus Solar, mijind ochii la prietenul său.

-Bine.

-Ai venit la muncă, Pansaeng. Trebuie să faci diferența între muncă și chestiunea personală. Nu te comporta ca un copil. La această chestiune simt că Blue este deja mult mai mare decât tine, spuse Solar pe larg, apoi luă documentele întâlnirii și ieși din birou.

-Dacă trebuie să despărțiți treburile de muncă de cele personale, vei fi prima care i se va reduce salariul, a spus Pansaeng și s-a uitat la Solar cu indiferență. Dar Solar nu a acordat multă atenție lui Pansaeng pentru că a părăsit deja biroul.

Pansaeng nu este o persoană atât de rea încât să nu facă diferența între muncă și viața personală pentru că dacă nu ar separă șefii sau managerii sau oricine a avut vreo legătură cu Bannawit ar fi fost concediat, Pansaeng simțea că a făcut totul bine dar este și obosit de multe luni așteaptă ca apa sfințită sa vina să-i ungă sufletul .
Dar oricât ar fi vrut să se grăbească, trebuia să aibă răbdare.

Asta nu înseamnă că Solar nu-i urmează ordinele, dar omul care tocmai a aplicat pentru un loc de muncă este diferit. Bannawit a spus că este gata să vină pentru un alt interviu după  o săptămână deci cel care așteaptă trebuie să aștepte în continuare.
Pansaeng nu a vorbit prea mult cu Bannawit în ultima vreme. Există câteva mesaje, dar nu în fiecare zi și este din cauza lui Bannawit  care vrea să fie departe de Pansaeng că el să  se concentreze pe muncă. Și în acea perioadă, Pansaeng a trebuit să se concentreze foarte mult. De fapt, în unele zile nu dormea deloc și a ridicat telefonul doar când vorbea de muncă, așa că îi era dor de el mai mult decât de obicei.
Dar chiar și atunci, Pansaeng a încercat să discearnă că va dura ceva timp pentru a configura sistemul. Dar tot ce trebuie făcut în muncă își asumă responsabilitatea foarte bine și acum așteaptă să vadă care vor rezultatele din acest an. Scopul lui este să doboare vechi recorduri, iar el urmărește acel plan. Dacă ai întrebat despre timpul liber după ce a muncit din greu pentru a deveni președinte, timpul lui s-a încheiat.

Pansaeng tocmai l-a înțeles pe Bannawit. Faptul că Bannawit nu s-a întors de îndată ce s-au împăcat, a fost pentru că cealaltă persoană a vrut să facă tot posibilul cu munca lui. Atât de mult încât nu are timp să fie interesat de altceva. Dacă Bannawit ar fi venit în acel moment, probabil că ar fi îngrijorat pentru el sau ar fi mai interesat de Bannawit decât de munca lui și asta e foarte bine așa.


-Foarte frumos, cel mai frumos din lume. Mai frumos decât în ziua în care ai preluat fabrica, a spus Solar sarcastic în timp ce Pansaeng își ajusta cămașa.

-Ei bine, vreau să arăt bine în ochii lui Blue, a spus Pansaeng chiar dacă aceasta nu a fost prima impresie, a vrut ca Bannawit să fie impresionat.

-Da, te rog du-te și acționează ca intervievatorul lui, a spus Solar, apoi i-a întins mâna șefului său.

-Crezi că e în regulă să-mi periez părul în acest fel? Ai mai făcut asta vreodată? a întrebat Pansaeng și i-a arătat lui Solar capul.

-La naiba... dacă nu ești sigur, tăiați capul și adu-l să îl vad! a spus Solar și a mers cu Pansaeng .

Era momentul pe care Pansaeng îl așteptase de atâta timp și el a vrut să arate bine și a vrut ca Bannawit să fie șocat de frumusețea lui, așa cum a fost uimit de frumusețea lui Bannawit de la început, Pansaeng și-a așezat din nou cămașa și Solar a bătut în sala de interviu.

Cioc! ...Cioc!

-Bine ați venit, spuse o voce dinăuntru. Apoi Pansaeng și Solar au pășit încet în sală.

-Da, khun Pan... Managerul de Resurse Umane sa oprit, iar ceilalți oameni din cameră aveau expresii similare.

Erau cinci membri ai comisiei de interviu în acea sală. Directorul resurselor umane, managerul resurselor umane pe nume Four. Directorul de producție pe nume Phukhab asistentul lui și  Talay care a venit pentru că el era șeful de tură. El a trebuit să vină pentru a evaluat dacă e capabil să lucreze cu oamenii care vor urmau să lucreze. Toată lumea a fost șocată de apariția persoanei care nu vine de obicei la interviul noilor angajați .
Chiar dacă cei mai mulți dintre ei știau că Pansaeng a avut ceva de-a face cu Bannawit, dar nu credeau că încă mai are. Talay își ținea gura închisă. Pansaeng a intrat și s-a așezat lângă el cu Solar, Talay era oarecum furios pentru că din cauza lui Solar, Bannawit a fost expulzat pentru că prietenul lui l-a lăsat și să întors la vechea lui viață. Dar ceea ce a făcut Pansaeng a fost invers.

- Vă rugăm să continuați interviul, a spus Pansaeng cu un aer rece așa cum era în timpul serviciului .
Ceea ce Bannawit a văzut cu adevărat.

💓!....💓....💓....

Bannawit nu putea decât să spere că oamenii din sală nu-i vor auzi bătăile inimii. Bătăile inimii lui Pansaeng sunt cu adevărat prea puternice pentru ca inima să reziste. Bannawit se hotărâse deja că va trebui să îl vadă pe Pansaeng într-o lumină nouă care era diferit de cel din paginile de știri. Bannawit văzuse și imagini cu Pansaeng și cu câteva opinii din partea președintelui executiv dar nu credeam că îl va vedea cu ochii lui în carne și oase.

Bannawit a așteptat momentul pe care îl are pentru a reflecta la sine. Indiferent dacă este acum sau într-o altă zi, el se va gândi mereu la Pansaeng. Au fost câteva momente în care cei doi și-au pus întrebări reciproc. Chiar dacă a fost doar un mesaj scurt, acele mesaje l-au făcut pe Bannawit să zâmbească, un zâmbet...pe care Talay spunea că nu l-a mai văzut niciodată.

Putea să răspundă cu inima după cele două zile de când Pansaeng s-a întors, dar nu a vrut să-i deranjeze timpul lui Pansaeng.
Povestea lui cu Pansaeng... Dacă ambii sunt cu adevărat stabili Bannawit crede că poate începe din nou în orice moment.

-Întreb despre motivul pentru care ai aplicat din nou pentru acest loc de muncă? a spus managerul de resurse umane. Pansaeng a tresărit apoi un zâmbet ia apărut în colțul gurii.

-Bine, te rog spune-mi de ce te-ai întors din nou, a spus Pansaeng, apoi s-a uitat la Bannawit.

Bannawit a vrut să-și muște limba sau să se ascundă pentru că ochii lui Pansaeng care îl priveau i-au trimis gânduri de nostalgie, distracție și bucurie până la punctul în care nu au putut să le ascundă deloc. Când a văzut toate sentimentele prin ochii lui Pan, Bannawit a putut simți că obrajii i se încing.

-M-am întors pentru că am crezut că mai pot beneficia de companie, a spus Bannawit. El a încercat să evite contactul vizual cu Pansaeng și se uită la prietenul său Talay care ridică un pahar cu apă și ia o înghițitură.

-Credeam că ai venit pentru că îți era dor de mine.

Brusc!

-Ehe! Ehe! Talay s-a înecat imediat ce Pansaeng a terminat de vorbit. Făcuse ceva jenant în fața proprietarului fabricii, dar Talay nu poate face nimic. Nu știe cum să se comporte la cuvintele șocante ale șefului.

-Ei bine... Bannawit însuși se opri.

-Dacă nu o spui direct. Probabil că nu te voi putea accepta la muncă, spuse Pansaeng. Apoi Bannawit se întoarse și se uită la Pansaeng.

-Te rog să faci diferența, a șoptit Solar, dar ca și șeful ei, el nu a ascultat.

-Cred că ar trebui să fiu răsplătit pentru efortul meu. Sunt obosit. A spus Pansaeng și nu-i pasă deloc de nimeni din sală. Ochii ascuțiți s-au uitat drept la Bannawit după ce a terminat de vorbit:

-Ce? M-am întors, îmi... Mi-e dor?

A muri...

Nu numai că Bannawit a vrut să moară, dar și alți oameni din sală au fost jenați de asta. Acele cuvinte l-au făcut aproape să vreau să moară de jenă. Oamenii care știu despre el prezintă simptome diferite, în timp ce cei care nu știu despre ei suferă de simptome. Pansaeng s-a ridicat când a văzut că obrajii lui Bannawit erau roșii și merse drept spre Bannawit și tras brațul celuilalt să se ridice .

-P’Pan, strigă Bannawit cu înverșunare. Dar Pansaeng nu a fost atent să ascultate.

-Asculta-ți, l-am acceptat pe acest angajat în funcția pe care a vrut, iar tu... Pan a arătat către Four.

-Ce? Eu? Four s-a arătat cu degetul și Pansaeng a dat din cap.

-Nu te mai uita la Blue de parcă l-ai dori atât de mult. Eu sunt singurul care îl poate privi cu acei ochii, a spus Pansaeng cu severitate.

-Tu... nu v-ați despărțit... Four s-au uitat la Pansaeng alternând cu Bannawit.

-Stai, nu ne mai întâlnim. Ce s-a întâmplat în trecut?Persoana a întrebat nevinovat.

-În trecut, era doar... flirt, a spus Pansaeng, apoi Talay și Solar se uită unul la altul.

Dacă doar flirtul este atât de dezamăgitor deci cât de dezordonată va fi relația lor?
Acolo s-a încheiat interviul....

Pansaeng nu l-a lăsat pe Bansaeng să meargă la muncă din prima zi, dar l-a adus în schimb pe Blue în birou. Bannawit care îl urmărea avea o expresie ciudată, evitând ochii tuturor celor care îl priveau.

A fost o priveliște destul de ciudată. Cel mai frumos președinte ținea brațul unui bărbat, deși mulți oameni au citit sau știu bârfă despre gusturile președintelui dar în trecut nu l-au văzut pe președinte cu nimeni de luni de zile.
Această persoană este prima!

-Ce îmi faci? a spus Bannawit imediat ce a intrat în biroul lui Pansaeng

-Așa ai stricat interviul, a continuat Blue.

-Unde este stricat? Dacă nu mergeam pentru interviu și Blue nu primea postul, a spus Pansaeng.

-Pentru că eu aproape că nu mi-am găsit un loc de muncă. Și cum voi lucra în continuare? nu vor bârfi despre asta? a spus Bannawit.

-Ce te interesează? Nu am văzut că înainte te ar fi interesat, spuse Pansaeng și se încruntă.

-În trecut, eram alți oameni. Dar acum nu mai ești phi, a spus Bannawit.

-Cum adică nu mai sunt phi?

-Tu ești președintele companiei și eu sunt angajat. Unde are sens?

-Nu știu unde are sens, dar știu unde are sens.

-Phi Pan! E timpul să se joci? Bannawit a trebuit să îl certe.

-Ei bine... nu mai pot să mă joc. Cearta lui l-a făcut pe Pansaeng să se calmeze.

✨....✨....✨

-Trebuie să aduc o ghirlandă pentru a-i aduce un omagiu lui Blue, a spus Solar când situația s-a calmat.

Bannawit va începe să lucreze săptămâna viitoare în aceeași funcție din care și-a dat demisia, eram șef de tură pentru departamentul de ambalarea a laptelui. La început Bannawit a crezut că va intra din motivul pentru care a plecat acasă.
Dar era capabil să se întoarcă la muncă cu normă întreagă dar înainte să poată vorbi, cineva va veni și îi va cauza probleme. Persoana respectivă este cea care îi bagă sukiyaki uscat în gură chiar acum.

-Vrei să te culci cu mine în seara asta? a întrebat Pansaeng cu sinceritate, dar cuvintele lui l-au făcut pe Bannawit să-și încruntă sprâncenele și să-și miște ochii.

-Nu am pregătit un loc unde să stau sau altceva, a spus Bannawit. S-a întors aici cu mașina și doar o pungă de haine.

-Ți-am spus să vi acasă și să dormi, a spus Pansaeng.

-Nu este casa lui P’So? A întrebat Bannawit.

😁 Casa lui phi So? Ea este o rezidentă.

-Hm, phi, există ceva ce eu încă nu știu încă?

-Oh, nu cred că este important, a spus Pansaeng.

-A avea o singură casă nu este important. Oamenii bogați sunt foarte greu de înțeles, a spus Bannawit.

-Oricum, Blue va putea rămâne, a spus Pansaeng.

-La început am crezut că voi dormi în cămin.

-Nu! a spus Pansaeng cu voce tare.

-Ei bine... Am făcut  o renovare, deși este aproape  terminată, nu te voi lăsa să stai acolo.

-Bine, fă și pereții mai groși, a spus Bannawit.

-De ce să-i fac groși? Blue nu mai trebuie să folosească acele camere, a răspuns Pansaeng.

-Oh, am uitat, spuse Bannawit și dădu din cap în timp ce vorbea Pansaeng.

-Nu uita, spuse Pansaeng, privind nerăbdător.

-De ce, dacă uit, mă vei da afară? a întrebat Bannawit, iar Pansaeng a clătinat din cap.

-O să-l omor pe tipul ăla, de ce îl urmărești pe Blue? răspunsul lui Pansaeng la făcut pe Bannawit să zâmbească.
Și s-a gândit că va putea să zâmbească așa mult timp.

Bannawit a rămas în casa lui Pansaeng, așa cum spusese Pansaeng. Nu a avut probleme dar a veni aici este destul de ciudat. Ei bine, Bannawit locuia într-o cameră mică și nu a  fost niciodată la casa altcuiva decât casa mamei și a tatălui său Bannawit i-a spus lui Pansaeng că ar putea sta în cămin. Dar Pan a dat motive că camerele sunt mai bune pentru oamenii care nu au un loc unde să stea.
Bannawit este încântat să înceapă un nou loc de muncă în această poziție.

Pe trupul lui Bannawit i-a fost pusă o cămașă gri care arăta bine la el, iar Bannawit și-a mișcat încet cămașa și și-a mai periat puțin părul. Din ziua în care a mers la interviul de angajare, habar nu avea ce se întâmplă în fabrică. Azi a fost prima zi în care va intra din nou, fără să poată ghici cum va fi privit de colegii lui sau altcineva.

Povestea lui Blue cu președintele se răspândise în întreaga fabrică.

-De ce... porți asta? a întrebat Bannawit când la văzut pe Pan în aceeași ținută ca și el.

-Nu există întâlnire nicăieri astăzi. Așa că m-am gândit să vin puțin pe linie, a spus Pansaeng și și-a ajustat gulerul cămășii.

-Huh? Bannawit scoase un zumzet și se uită la Solar în haine frumoase de birou care deschide ușa camerei. Solar se uită obosit la fața lui Bannawit, apoi se uită la Pansaeng pentru a-l anunța pe Bannawit de cine s-a săturat Solar.

În acest timp, totul funcționează perfect. Și azi nu este întâlnire exact cum a sunt prietenul ei. Dar ea nu s-a gândit că prietenul ei va merge la lucru pe linia de producție în zilele în care biroul este liber. Ea nu știe dacă merge acolo dacă poate ajut sau îi va încorda pe angajați pana la a nu mai putea lucra.

-Oh! Nu ambele pentru că Pansaeng a mers să-l vadă pe Bannawit. Era cea mai neobișnuită priveliște pe care ar fi văzut-o vreodată muncitorii din fabrică. Ei credeau că imaginea anterioară din anul trecut cu Pansaeng plimbându-se cu Bannawit și Talay  este deja o imagine ciudată, iar imaginea lui Pansaeng pe scenă în urmă cu câteva luni este și mai ciudată. Dar astăzi e chiar mai ciudat de atât, pentru că fotografia pe care au văzut-o era doi bărbați care au ieșit din aceeași mașină frumoasă. La prima vedere, nu știau cine era dar dacă te uiți cu atenție vei ști că unul dintre ei este președintele companiei care a venit cu altcineva. Angajații din tura au niște fețe foarte cunoscute.
Iar imaginea familiară i-a lăsat uluiți.

-Este Blue? Chiar și femeia de serviciu a rămas uluită.

-Blue și...

-Khun Pan?

-Bună... Bună mătușă Chan, o salută Bannawit pe bătrâna femeie de serviciu care stătea uluită în fața scărilor clădirii.

😧!!” Mătușa Chan a fost  șocată. Ceilalți care au apărut au fost, de asemenea, șocați de povestea lui Bannawit, dar au fost șocați de ceva atât de ridicol de acum o săptămână.
E adevărat!

Povestea spune că Bannawit s-a întors pentru a aplica pentru un nou loc de muncă. Toți au fost fericiți să poată lucra din nou cu acest prieten. Dar lucrul interesant este că acel prieten a venit și președintele a coborât să îi ia un interviu. Persoana din sala de interviu a spus că nu este ca un interviu obișnuit  ci mai degrabă este ca și cum ai declara dragostea cuiva . Interviul de angajare este mai mult un martor. Nu știe cum a început povestea lor, de unde vine sau cât de mult poate crede? Dar sa vorbit despre asta toată săptămâna.

Cine ar crede că un angajat ca Bannawit va concura pentru inima noului președinte? Problema de a fi bărbat este trecută cu vederea.
Prin urmare, sunt foarte puțini oameni care cred în această poveste. Mai mult, oamenii care îl cunosc pe Bannawit nu o vor crede niciodată chiar dacă cei doi au fost împreună, cine ar crede că sunt serioși.

Cuvântul „serios” și „Bannawit” este prea mult de gândit.

-La naiba Blue!

-Bună! Bannawit sa întors spre persoana care l-a întâmpinat și zâmbete largi au apărut pe fețele celor doi prieteni ai săi. Talay păși spre Bannawit cu brațele largi întinse pentru al îmbrățișa pe prietenul său de care îi era dor, dar a fost blocat de cineva de lângă el.

-Calmează-te, spuse calm o voce frumoasă.

-Uh… Apoi Talay s-a oprit. El ridică privirea spre persoana care sa pus în cale și apoi a trebuit să facă o jumătate de pas înapoi. Oricine ar fi, trebuie să faci un pas înapoi pentru că această persoană...

-P’Pan... nu-ţi face griji probabil că doar înţelepţii au îndrăznit să meargă sa abordeze și să-l critice

Bine, trebuie să fi fost  Bannawit cu care Pansaeng a fost de acord.
Povestea președintelui care i-a dat curs cuvintelor. Și se gândi că Bannawit probabil va fi așa pentru o vreme. Nimeni nu a îndrăznit să vorbească pentru că era clar ce făceau cei doi. Unii spun că sunt doar oameni. Unul care este fascinat doar de Bannawit sau doar o persoană care vrea să încerc să se joace cu Bannawit. Când distracția se termină, se vor despărți...
Dar nu este așa.

Imaginea președintelui în mașină cu angajatul este întotdeauna vizibil. În unele zile vine în uniforma de personal și merg împreună în camera de ambalare. În unele zile a venit în costum și au mers separat în fața clădirii AA, șeful de tură al departamentului de ambalare a intrat în fabrică, în timp ce președintele a intrat în clădirea administrației.

Amândoi nu au ieșit sa răspundă la nicio întrebare. Bannawit lucrează așa cum făcusem înainte. Făcând același lucru ca înainte, concentrându-se doar pe muncă ca înainte. El este încă la fel de aproape de Talay și de alte persoane din tura lui, desigur, toată lumea a întrebat despre relația lui cu Pansaeng, ceea ce Bannawit a răspuns.

-Sunt cu el chiar acum, a spus Bannawit în zilele libere și fără muncă, ca de fiecare dată.

-Hei!

-Superb!

Era ca orice altă zi. Acolo unde nu este lapte, sunt angajați în cameră inclusiv femeia de serviciu s-a adunat pentru a vorbi. Și discuțiile zilei este problema noului președinte. Dar este puțin diferit de fiecare dată pentru că a existat un angajat care a fost intervievat de președinte.

-Deci unde te-ai dus? Nu te-am văzut înainte... oh! Ești aici să locuiești în cămin, nu? a întrebat Palm.

-Adevărul este că are o casă. E puțin mai departe pe drum, a răspuns Bannawit.

-Atât de tare.

-Minunat, prietene.

-Se poate numi asta Madam Rangnom? a întrebat mătușa Chan.

-Ce naiba e cu tine, mătușă? Mătușa Long s-a gândit să îl cheme pe Blue Madam. Mătușă, nu este timidă? a spus Talay și toată lumea a dat din cap.

-Oh, așa e, dar... tu și el sunteți serioși, nu, a întrebat mătușa Chan, iar Bannawit i-a lăsat pe toți să se întrebe pentru o clipă. Înainte de a da din cap.

-Wow!

-Hei, e jenant.

-Nu sunt jenat, a spus Bannawit. Nu s-a gândit niciodată să fie jenat de lucrurile de genul acesta.

-Ei bine, când a venit prima dată aici, știai că el este fiul președintelui? a întrebat mătușa Chan și toată lumea a tăcut, așteptând să audă răspunsul lui Blue.

-Și mătușa știa? a întrebat Bannawit.

-Nu, a răspuns mătușa Chan.

-Ei bine, dacă mătușa nu știe, de unde ar trebui să știu eu? a spus Bannawit.

-Oh, așa e. Nu există cineva care să știe mai multe ca mine? a spus cu mândrie mătușa Chan.

Și în timp ce toată lumea vorbea, se auzea zgomotul unor pantofi grei de piele. La intrare se auzi o voce și toți ochii oamenilor din camera de izolare se uitară spre sursa sunetului și atunci toată lumea trebuie să se holbeze și au rămas cu gura căscată la frumusețea președintelui în costumul lui, era ceva rar văzut.

-Uh... nu am primit un lapte. Laptele nu mai vine, a spus Palm, iar Pansaeng a zâmbit.

-Știu, pentru că le-am ordonat să încetezi încărcarea laptelui, a spus Pansaeng.

-Oh... de ce? a întrebat Talay.

-Deoarece producția din această lună a atins apogeul, aș vrea să-mi invit angajații la o petrecere, a spus Pansaeng, iar toată lumea a zâmbit fericită.

-Vrei să ne duci să ne distram? Palm părea foarte fericit, dar președintele, despre care credea că este celălalt frate al său, i-a oprit visul clătinând din cap și refuzând.

-Acel angajat. Hai să mergem la o întâlnire.

-La naiba... toți cei din cameră erau rușinați de moarte.
Președintele lor nu este suficient de bun la gestionarea lucrurilor și toată camera a aplaudat împreună, în timp ce personajul principal, Bannawit, a lăsat capul stânjenit, aproape incapabil să suporte că prevederile vine să ia un angajat la întâlnire. Dacă asta se va întâmpla des Bannawit probabil nu ar suporta...
Cu siguranță s-ar sufoca de fericire înainte de a fi promovat.