Greșeala mea răsucită

Capitolul 6 Amadeus

Toată lumea insistă că iubirea ar fi soluția tuturor problemelor. Pentru mine, însă, acest cuvânt nu mai înseamnă nimic; a dispărut din vocabularul meu. Ce ofer femeilor? Doar sex. Fără jocuri de cuvinte și fără iluzii, e mai simplu așa.
Am ajuns să cred că iubirea nu este decât o invenție, o poveste frumoasă pentru cei care simt nevoia unui sens mai profund, dar care, în esență, rămâne doar o iluzie. Cu timpul, am învățat că apropierea vine mereu la pachet cu riscuri și complicații, iar deschiderea sufletului în fața cuiva nu este altceva decât o invitație la suferință. Așa că, în loc să mă las prins în această capcană, am ales să simplific lucrurile: afecțiunea mea rămâne doar sex, fără implicații emoționale și fără așteptări.
Am crescut privindu-l pe tatăl meu ca pe un zeu, sperând că într-o zi va veni lângă mine, își va deschide brațele și mă va îmbrățișa așa cum vedeam că fac alți părinți. De câte ori n-am stat în pragul ușii biroului său, doar ca să simt că prezența mea înseamnă ceva. Dar, în loc de asta, eram expediat la servitori, oameni care vedeau în mine doar pe fiul moștenitorului și nimic mai mult. Nu le păsa de sufletul meu de copil, ci doar de leafa lor.
Mama era singura care îmi oferea o fărâmă de căldură. Îmi aducea povești și râsete, mă lua în brațe când mă durea ceva sau când tristețea mă copleșea. Știa să mă înțeleagă. Însă, când mama s-a stins, lumea mea s-a prăbușit.
Din acel moment, am simțit cum o parte din mine s-a rupt. Tatăl meu nu a fost acolo să mă sprijine, să-mi spună că vom trece împreună peste asta. Dimpotrivă, era mai rece ca oricând, ca și cum dispariția mamei nu-l afecta. A fost pentru mine o lovitură finală. M-am retras în mine, am început să privesc lumea ca și cum era închisă într-un glob, de parcă toate emoțiile mele erau ferecate adânc în interior.
Când am împlinit șaisprezece ani, tata m-a chemat în biroul său. După ce a închis ușa în urma lui, ca să nu audă servitorii, el a continuat:

- Deci, Amadeus, te-am chemat aici ca să îți spun că ești deja destul de mare ca să îmi iei locul.  Eu m-am uitat la omul acesta, care se numea tatăl meu, fără nicio emoție pe față. Omul ăsta, care stătea în fața mea, vrea ca eu să-i iau locul în afacere, după ce m-a ținut în umbra lui toată viața mea.

Mi-am mușcat buza, încercând să îmi ascund zâmbetul care își făcea loc pe față. Tata mă privea serios, aproape sever, așteptând să vadă dacă înțeleg gravitatea situației. Dar mie îmi venea să râd. Omul acesta, care mă ținuse într-o cușcă aurită toată copilăria, se aștepta acum să îmi doresc să îi calc pe urme? Să intru în afacerea lui, despre care nici măcar nu știam mare lucru?
Am inspirat adânc, încercând să-mi domolesc râsul, și m-am uitat fix în ochii lui, întrebând cu o voce cât de calmă puteam pentru a face față momentului:
De ce acum, tată? De ce, după atâția ani, te-ai hotărât că aș fi pregătit?. Privirea lui a rămas rece, aproape impasibilă, ca și cum se așteptase la reacția mea. Întunericul se așezase între noi de multă vreme, și totuși acum, când îl aveam în față, parcă toate lucrurile nerostite păreau să prindă viață, să umple aerul greu dintre noi.

- Ești fiul meu și moștenitorul imperiului Seraphin Mafia Incorporated, mi-a spus el, iar cuvintele lui m-au lovit ca un pumnal. Am simțit cum mi se taie respirația, iar lumea din jur părea să se deformeze, ca și cum realitatea însăși se prăbușea sub greutatea acelui nume. Seraphin Mafia Incorporated... Pentru mine, nu fusese niciodată mai mult decât un mit înfricoșător, un zvon întunecat ce plutea deasupra familiei noastre, un secret despre care toți evitau să vorbească. Tata, cu prezența lui rece și impecabilă, fusese doar un om de afaceri distant, al cărui zâmbet masca o fire impenetrabilă. Dar acum descopeream un adevăr cutremurător, un abis care se căsca sub mine: în spatele fiecărui zâmbet glacial, în spatele fiecărui gest calculat, se ascundea o putere întunecată, letală și, aparent, imperiul meu de moștenit.