Vajnic #1 (Seria Șerpii)

Capitolul 16. Arissa, chiar conteaza?

 
          Înghitind în sec, am încercat să vorbesc:
          -Ai... ți-ai...
          -Da, m-a întrerupt sec, scutindu-ne pe amândoi de discuția aceea. Nu am vrut să fac asta.
          Am încuviințat și l-am împins ușor de pe mine, dar n-a fost nevoie de prea mult efort. S-a sprijinit în mâini și s-a ridicat. M-am cutremurat în fața senzației reci care m-a cuprins din creștet până în călcâie când a ieșit din mine și s-a ridicat direct în picioare.
          -N-o să se mai întâmple, m-a asigurat plecând spre baie, gol și fără să-mi arunce vreo privire.
          Debusolată și neînțelegând ce naiba se întâmplă, m-am ridicat în capul oaselor. Cum hainele mele erau distruse, am luat cearșaful și m-am acoperit cu el, apoi m-am ridicat de pe pat, strambandu-mă de usturime. M-am dus după el în baie.
           -Ce n-o să se mai întâmple? am cerut explicații, oprindu-mă în mijlocul băii.
          Sebastian pornea apa la duș. Fără să se uite la mine, mi-a spus, pe un ton sec și distant:
          -Ai obținut ce ai vrut, Arissa. Ce mai cauți aici?
          -De ce te porți de parcă am încheiat o tranzacție? l-am întrebat artagoasa, eliminând distanța dintre noi.
          -Pentru ca exact am făcut, mi-a spus trăgându-se de lângă mine. Tu ai vrut puțină distracție, eu ți-am oferit ce ai vrut. Acum poți să te întorci la activitatea ta preferată de zi cu zi și să mă eviți în continuare.
          A pășit în duș, trimițându-mă la plimbare. Am strâns cearșaful mai bine în jurul pieptului și m-am apropiat, oprindu-mă lângă geamul aburit.
          -Ești supărat pentru ca nu ți-am spus dacă te vreau sau nu? am întrebat, încercând să par indiferentă. Ești atât de nesigur pe tine încât să te superi pe mine pentru un lucru atât de minor după... după ce tocmai s-a întâmplat între noi?
          -Vibratoarele nu sunt nesigure, mi-a răspuns în doi peri. Noi nu avem sentimente.
          -Poftim? Ce vrei să spui cu asta, Sebastian?
          Mi-a aruncat o privire goală peste umăr. Apă îi curgea din păr în picături care alunecau repede pe corpul lui de zeu păgân.
          -Ce te aștepți să se întâmple când tratezi oamenii ca pe niște obiecte, Arissa? m-a întrebat acuzator.
          Habar n-aveam despre ce naiba vorbește. Probabil se vedea asta pe toată fața mea.
          -N-am făcut asta, am spus cu hotărâre, clătinând din cap.
          -Bine, cum zici tu, a mormăit și mi-a întors din nou spatele.
          Am mai rămas acolo câteva clipe, complet bulversată de atitudinea defensivă a lui Sebastian, apoi când m-am convins ca nu o să-mi mai vorbească prea curând, m-am întors și am plecat direct în camera mea.
          Am făcut un duș la repezeală, încercând să-mi dau seama care naiba era problema lui și de ce fusesem atât de idioata încat să îmi imaginez, fie și pentru o clipă, ca șarpele o să-și lepede pielea. De ce crezusem ca, dacă pentru mine era un moment important, avea să fie la fel și pentru el?
          Îmi dorisem să fac sex cu Sebastian încă de noaptea trecută. Am vrut, pur și simplu, fără să analizez prea mult lucrurile. Îmi dorisem să se întâmple poate chiar de când pasisem în conacul ăsta pentru prima dată, iar Sebastian reușise cumva, în egoismul lui, să strice momentul și să-i știrbească strălucirea, făcând toată povestea asta să fie despre el și forțându-mă să mă gândesc la asta.
          Și ce dacă n-am vrut să îi spun ce a vrut să audă? Ce contează atât de mult? Nu-i ca și cum ticnitul nu știa exact ce voiam în momentele alea, corect? Aș fi putut să mă culc cu orice alt bărbat până atunci, dar n-o făcusem. Asta trebuia să însemne ceva și nu avea nici un drept să se comporte de parcă el era victima în ecuația aceea.
          În plus, dacă rămăsesem însărcinată? Asta era o problemă reală, nu victimizarile absurde ale lui Sebastian.
          Am ieșit din duș cu o determinare nou nouță, de neclintit. M-am înfășurat în cel mai mare și gros prosop pe care l-am găsit și m-am furișat în dressing în vârful picioarelor. Nu voiam să dau din nou ochii cu el până când nu eram complet îmbrăca. M-am oprit în jumătatea mea de depozit de haine și am început să scotocesc cu ochii. Liniștea a fost întreruptă brusc de soneria stridentă a unui telefon. Cu inima în gât, am aruncat o privire în spate: ușa ce ducea în camera lui Sebastian rămăsese puțin deschisă, probabil nu o închisese prea bine.
          -Ce vrei? i-am auzit vocea, atunci când soneria a încetat.
          În vârful picioarelor, speriată de moarte să nu fiu prinsă, dar prea curioasă ca să pot să mă abțin, m-a apropiat cât de mult am putut de ușa, asigurându-mă de această dată ca nu mi se vede umbra.
          -Nu, Ryan, nu cred ca vreau, l-am auzit în continuare pe Sebastian.
          Ryan? Ryan cedase primul și îl sunase? M-am încruntat privind în gol. Dacă Sebastian era Vajnic, atunci lui Ryan i se spunea Pseudonja. Acest șarpe Brun, la fel ca și cel mai mare dintre frații Van Dohren, este mândru, sigur pe forțele sale și veninul lui ucide în două secunde. Cum de îsi călcase Ryan pe mândrie și îl sunase pe Sebastian?
          -Crezi ca nu știu? a pufnit Sebastian după câteva clipe. Nu, Ryan, tu dă-mi voie să îți spun ceva: sunt perfect conștient, dar asta nu îți dă tocmai ție dreptul să îmi atragi atenția!
          Mi-aș fi dorit din suflet să aud ce spunea Ryan, pentru ca următorul lucru pe care l-a spus Sebastian a fost:
          -Nu-mi pasă! N-am venit niciodată în casa ta și m-am purtat cu Lydia așa cum ai făcut tu cu Arissa și aici se termină orice discuție pe subiectul ăsta. Atâta timp cât o tratezi de parcă îți e inferioară, atunci n-ai ce căuta în casa mea. Ce e valabil pentru tine e valabil și pentru ceilalți.
          Am plecat din dressing după ce am auzit telefonul trântit pe o suprafață dură. Nu era cazul să mă prindă trăgând cu urechea, în special atunci, dar când am intrat în camera mea și am închis ușa aș fi putut să jur ca am auzit înjurături din camera lui.
          Pentru restul zilei n-am putut să-mi scot din minte un gând: deși era furios pe mine, Sebastian îmi lua în continuare apărarea. Asta... însemna ceva? Sau era doar prea mândru să accepte ca soția lui să fie tratată altfel decât voia el?