O cafea, vă rog

Îl vedea iarăşi stând în acelaşi scaun de trei luni încoace. Nu îşi schimbase locul de când începuse să vină în acest local.
Eva era ospătăriță acolo de doi ani jumătate. Lucrase acolo încă de la începutul facultății.

Localul în care lucra este unul frumos amenajat, simplu dar sofisticat, rece dar cald, culorile erau lucrul cel mai fumos, nuanțe de maro, crem şi alb dominau pereții localului. Mesele erau aranjate câte patru locuri cele din mojlocul încăperii şi câte două cele de lângă geam. Localul este situat în centrul oraşului. Mereu plouând în Londra, locul era perfect, pentru a putea să te fereşti de ploaie şi a bea o cană de ceai, suc sau cafea. Serveau şi băutura dar seara.

Se uita la el din nou, fiind a patra oară de când intrase în local. Nu vorbise niciodată cu el. Îi era frică, deoarece el emana aceea aură de om dominant, dur, rece, arogant. Îl privea fascinată de felul cum îşi pune glezna pe genunghiul piciorului opus, sau cum îşi duce la gură cafeaua, aceeaşi din totdeauna: o cafea fără zahăr. Cum îşi trece mâna prin firele rebele ale părului său negru ca cel mai întunecat abis, sau cum lumina din leptopul, care îl aduce mereu cu el, se reflecta în ochii lui de culoare căprui. Era fascinată de bărbatul din scaunul de la geam.

- Eve! Te duci tu sa iei comanda de la masa 5? Întrebă draga ei prietenă de servici. O fată blondă, înaltă, cu forme de invidiat. Mereu se întreba cum de ea este o ospătăriță când ar trebui să fie un model pe catwalk. Da, cu siguranță acolo era locul ei, nu aici într-un local din centrul Londrei. Blonda se uita la Eva incă o dată, aşteptănd răspunsul ei.

- Mereu te duci tu să iei comanda de la masa 5. De ce nu o faci şi acum? Întrebă ridicându-şi şorțul alb.

- Sunt ocupata cu o altă masă. Te rog? O imploră cu mâinile încleştate şi făcănd ochii de cățeluşii. Eva nu putea refuza privirea aceea, mai ales ochii de un albastru ca cerul.
Oftă învinsă luându-şi carnețelul de pe tejghea:

- Bine...fie. Mă duc eu.
- Mulțumesc, spuse blonda pupănd-o pe obraz şi îmbrățişănd-o cu forță.

Îi era frică, dacă se încurca şi îl făcea să nu mai vină niciodată in localul acesta. Dacă din cauza ei nu mai putea să îl admire. Eve ştia că este un bărbat frumos, nu era îndragostită în niciun caz, nu credea că este pregătita pentru aşa ceva, deci nu dădea importanța acestui lucru. Pur şi simplu respecta felul lui de a fii. Îl admira ca om, mai bine spus.
Se îndrepta spre masa lui. Simțea palmele cum îi transpiră, udând puțin în mână carnețelul făcând hârtia să se încrețească puțin. Inima îi bătea cu putere de la emoții. Îşi drese glasul făcăndu-l pe bărbarul concentrat pe leptop să îşi întoarcă privirea spre ea.

- Deci...ce să fie, spuse ea aducându-şi carnețelul in față gata sa noteze.

- O cafea, îi răspunse scurt întorcându-şi privirea spre leptop. Ştia ca este arogant, dar nu credea ca este şi nesimțit. Nici măcar un te rog sau măcar un zâmbet politicos.
O lăsă balta, acum că vorbise prima dată cu el, îi căzuse tot respectul pentru el. Credea ca este un bărbat bine crescut, deoarece de fiecare dată când prietena ei Melanie îi lua comanda zâmbea şi toată atenția era asupra blondei, chiar o şi ruga. Se întoarse pentru a duce comanda, dar a fost oprita de vocea bărbatului:

- Data viitoare, trimite-o pe Melanie să ceara comanda, spuse bărbatul.
Hai că asta e culmea îşi spuse în gând fata. Ştia că nu este atât de atragătoare ca Melanie, dar asta nu înseamnă că trebuie să o jignească subtil.
Nu se mai chinui să îi răspundă cu o replică acidă şi pur şi simplu plecă, constatând că este mai bine să ignore comentariul.
Se duse în spatele tejghelei, vrând să prepare cafeaua tare a bărbatului, văzând-o pe blondă acolo îi spuse: