Parintii mei nu au vorbit cu mine azi. Imi vine sa plang din nou. Abtine-te. Incerc. Da,sunt bine. Multumesc de intrebare. Viata mea probabil se va ruina si eu sunt bine. Superb.
Ora 0:35.
Stau invelita in pat si ma tot gandeac la ziua de azi. Eu sunt foarte mandra de mine. Dar...daca parintii mei nu sunt ? Nu o sa ma mai lase sa fac scrima. E ceva groaznic. E pasiunea mea. Prin scrima ma relaxez. Ma ajuta sa fiu mai puternica. Parintii mei sunt atat de absorbiti sa ma vada pe podium ca nu se uita la aspectele mai mici,care,dupa mine,sunt mult mai importante ? Oare...se gandesc ce sa faca sau sunt complet dezamagiti...? Nu stiu ce sa mai cred. In mintea mea umbla tot felul de ganduri si de idei si...mai ales...de solutii. Am nevoie de scrima cum unii oameni au nevoie de medicamente. Nu ma pot obliga sa nu mai fac scrima. Este lucrul cu care eu ma mandresc. Parintii mei chiar sunt atat de egoisti incat nu se gandesc si la sentimentele mele ? Nu se gandesc ca m-ar putea rani ? Si...ce ar fi sa-i infrunt ? Daca maine dimineata imi vor spune ca nu ma mai lasa la scrima...le voi spune adevarul. Le voi spune tot ce simt. Tot ce gandesc. Trebuie sa ma asculte. Daca nu o sa ma inteleaga,asta e. Macar stiu ca am incercat si ca le-am tinut piept. Stiu ca macar am avut curaj si putere. Poate vor aprecia,intr-un fel sau altul.
Ora 0:59.
Imi pun castile. Imi pun playlist-ul preferat cu trupa Imagine Dragons si las muzica sa ma linisteasca.
CITEȘTI
Pasiune si sacrificiu
ДуховныеEste oare usor sa-ti urmezi pasiunea fara a face un sacrificiu? Aceasta este intrebarea pentru care incerc sa gasesc raspunsul in fiecare secunda din zi.
