"Lumina" lui Blue 💜

Capitol special 2

Lui Bannawit îi place asa.


Bannawit nu a crezut niciodată în dragoste.

Cât despre viața de cuplu...  Niciodată nici măcar în visele sale.
El crede că dragostea este ceva ce el nu merită.

În ceea ce privește viața lor de cuplu, părea prea dificilă, era foarte departe de ceea ce erau. Bannawit nu s-a gândit că plăcerea bărbaților este o problemă în a avea o relație. Seniori și juniori cărora le plac bărbații se iubeau mult. Nu e vorba doar de sex dar era direct despre el. El avea o înțelepciune infinită, fără sfârșit și dincolo de orice ar putea fi reținut.

În plus, este prea dificil să trăiești cu alți oameni pentru o perioadă lungă de timp, dar acum Bannawit și-a adus hainele în casă, iubitului său.

-Aproape că am preluat camera ta, spuse Bannawit, privind în jurul dormitorului lui Pansaeng. La început Bannawit se gândi că va rămâne până va găsi un loc de cazare. Dar nu putea scăpa de Pan, care vrea să rămână cu el mult timp.

Și apoi când doi oameni locuiesc împreună trebuie să fie mult mai multe lucruri. Când Pansaeng l-a invitat serios, Bannawit s-a gândit că va fi într-o altă cameră, dar nu a fost așa, era în camera lui Pansaeng. Chiar dacă este cea mai mare cameră din casă, dar acum a devenit mică când locuiau bărbați mari în ea.

-Ia-o, iar eu îl voi lua pe Blue, spuse fără teamă Pansaeng.

-Ah! Crezi că poți să mă iei? a întrebat Bannawit.

-Nu este prea dificil, a spus Pansaeng, apoi s-a apropiat și a ciufulit părul frumos al lui Bannawit.

Nu știe ce a fost, dar Pansaeng nu s-a putut opri. A încercat să se calmeze, așa cum spusese Solar. Dar de fiecare dată când Blue zâmbea așa, simțea că este atât de drăguț încât nu se putea abține să nu treacă și să-l atingă. Dacă nu credea că este atât de grijuliu, l-ar fi sărutat pe obraz.

-De obicei lucrezi în această cameră sau în acea cameră? a întrebat Bannawit. A văzut că Pansaeng avea o cameră de lucru, dar nu a văzut să lucreze acolo.

-Înainte aveam un birou. Dar acum o fac în această cameră, a răspuns Pansaeng.

-De ce?

-Vreau să lucrez și să mă uit la fața lui Blue. Acest lucru se arată și prin privirea la fața lui Bannawit.

-E de ajuns, spuse Bannawit și împinse fața lui Pansaeng. Pan s-a îndreptat spre Blue.

Cioc! ... Cioc!

Pansaeng s-a gândit să meargă și să-l sărute dar se auzi un zgomot puternic de la ușa camerei mai întâi. Bărbatul înalt a scos un oftat de nemulțumire. Bannawit a zâmbit la expresia lui Pansaeng, iar Bannawit a fost cel care a mers și a deschis ușa.

-Blue, mergi la supermarket azi? Te rog, cumpără niște lucruri pentru mine. Solar este cea care deranjează orele lui Pansaeng.

-Atunci de ce nu te duci tu? A întrebat Pansaeng, sprijinindu-și brațele de perete apoi îşi înclină capul să se uite la prietena sa care bănuise că tocmai se culcase de dimineață.

-Uită-te la mine, spuse Solar și arătă spre sine.

-De obicei, e datoria ta, spuse Pansaeng.

Solar era o prietenă, o secretară și o menajeră. Anterior, făcuse aproape totul pentru Pansaeng. Solar chiar ia împrumutat și mașina lui Pansaeng. Solar are o colegă de casă, așa că trebuie să ajute.

-Ei bine, dacă ieși, nu poți să le cumperi, nu-ți pare rău pentru mine, spuse Solar privind fața lui Pan.

-Mă voi ocupa eu de asta. O să ies oricum, a spus Bannarawit.

-Cel mai drăguț, spuse Solar, întinzând mâna să atingă obrazul lui Bannawit.

-Nu îl atinge! Pansaeng ridică vocea și se îndreptă spre Blue care vorbea cu Solar.

-Prea posesiv. Dacă azi ieși la cumpărături acoperă-i fața lui Blue cu o cârpă că tu sa fi singurul care îl vede. A spus Solar.

-Cu siguranță o voi face, a spus Pansaeng, iar Solar și-a strâns buzele.

-Fă o poză ca să o văd, se întoarse Solar către Bannawit obosită. Apoi Bannawit însuși dădu din cap amuzat.
Bannawit știe cât de apropiați sunt Solar și Pansaeng și de asemenea, știe cât de mult doresc familiile lor să ajungă împreună dar ei nu se uită niciodată unul la altul mai mult decât prieteni. Pansaeng s-ar fi putut gândi la Solar ca la o femeie. Dar Solar nu l-a văzut niciodată pe Pansaeng ca pe un bărbat.

Cât despre Solar Pansaeng era doar o persoană care nu era genul ei. Ar putea admira frumusețea lui Pansaeng. Poate că îi place postura lui sau abilitățile muncii lui Pansaeng. Dar nu există cum să-l placă mai mult decât atât. Solar nu l-ar plăcea niciodată pe Pansaeng și nici lui Pansaeng nu i-ar plăcea niciodată de ea. Amândoi nu au făcut nimic mai mult de a trăii împreună într-un mod în care să  se poată gândi profund unul la celălalt. Și amândoi au trecut cu vederea genul.

Bannawit este confortabil să trăiască cu amândoi.

Mai târziu Pansaeng l-a luat pe Bannawit să facă cumpărături pentru casa. Nu știe cât de des a gândit Bannawit așa. Dar el gândește așa.
Chiar nu se înțelegea pe el. Dar acum împinge un căruț si îl urmează pe Pansaeng care alege mere pentru Solar.

-Vrei verde sau roșu? Pansaeng sa întors și l-a întrebat pe Bannawit.

-P’So mi-a spus să iau ambele tipuri, a spus Bannawit când se uită la lista pe care ia dat-o Solar.

-O mulțime de lucruri, s-a plâns Pansaeng în secret, iar Bannawit a izbucnit în râs.

-A spus mere în două culori pentru a face suc de cinci culori pentru tine. Bannawit a citit și i-a dat lui Pansaeng să vadă.

-Ei bine... um, îmi place să  mănânc sănătos. Să mergem să ne uităm la fructe de pădure.

-Acesta este... Bannawit a vrut să se plângă de ceva, dar zâmbetul lui Pansaeng l-a liniștit.

-Blue vrea să mănânce ceva anume? a întrebat Pansaeng și Bannawit a clătinat din cap.

-Cred că nu vom putea mânca tot ce am cumpărat, a spus Bannawit.

-Legumele durează doar trei zile pentru Solar, a spus Pansaeng.

-Superb.

Poza cu doi bărbați care cumpără mâncare și băcănie invită mulți oameni să se uite. Frumusețea celor doi strigă multe perechi de ochii din acest supermarket care se uitau la ei. Să nu mai vorbim de atmosfera dulce pe care amândoi au creat-o din nou. Amândoi nu au făcut ceva care este dincolo de ceea ce vedeți. Nu a existat contact fizic sau expresii excesive. La prima vedere, au venit doar doi prieteni să cumpere lucruri împreună, dar dacă vă uitați cu atenție....

„Cu siguranță este iubitul său.”

„La naiba, cum pot fi iubiți?”

„Oh, orice ar fi, este iubitul lui, ai încredere în ochii mei”.

Un grup de fete și-au acoperit gura și au țipat. Nu este suficient pentru ei să se simtă jigniți că invadează intimitatea celor doi tineri aruncându-le din când în când priviri în secret. Dar cine ar putea rezista? Când întâlnești o persoană chipeșă, trebuie să o privești ca pe o persoană normală? Dar aici sunt doi oameni chipeși, așa că se uită la ei într-un mod neobișnuit. Se spune că cei doi bărbați frumoși au o chimie foarte bună.

-Ce ai adus?
Pansaeng pune lucrurile în căruț. În timp ce Bannawit continua să împingă căruciorul, nu avea nimic din ce-și dorea pentru că Solar s-a gândit la toate astea că fiind complet pentru nevoile tuturor. Dar nu a fost cazul pentru Pansaeng .Odată ce elementele necesare au fost complete, Bannawit găsi lucruri care nu mai sunt necesare.

-Vreau să cumpăr asta. Pansaeng a luat bomboane.

-P’Pan, nu te comporta ca un copil, a spus Bannawit.

-Le mănânc când sunt stresat. Pansaeng continuă să explice beneficiile bomboanelor.

-La naiba... s-a plâns Bannawit. Pansaeng a pus punga cu bomboane în cărucior.
Dar chiar și așa a cedat când a văzut orice credea Bannawit că nu este necesar, ceea ce spun alții că este doar o relație dar ei trăiau cu adevărat împreună. Ies și fac cumpărături pentru a afla ce îi place celuilalt să cumpere, ce îi place să mănânce sau ce parfum sau balsam îi place. Cât va dura asta nu contează, acum Bannawit este cu  el și îi place.
Nu era cineva cu care putea să meargă toată ziua, dar știa că acum cealaltă persoană se relaxa la cumpărături și alege să vadă lucruri care nu pot fi văzute în fabrică. Bannawit știa că Pan era puțin entuziasmat să meargă împreună așa. Bannawit știe că Pan vrea să meargă în continuare pentru a petrece timp împreună.
Lui Bannawit îi plăcea că Pansaeng a făcut asta.

El însuși a vrut să meargă mult timp lângă Pan de asemenea.

Bannawit a petrecut aproximativ două ore în supermarket, cumpărând ceea ce unii ar numi produse esențiale. O oră mai târziu, Pansaeng l-a luat să facă ceva de puțină importanță la un magazin universal din apropiere, dar chiar și atunci Banwich la urmat netulburat.
Parcă era prima întâlnire pe care nu au avut-o de când erau împreună.

Viața zilnică împreună a lui Pansaeng și Blue era atât de simplă. Bannawit este relaxarea cu Pan. În ceea ce îl privește pe Pansaeng, el este încrederea lui Bannawit în faptul că a crezut că nu ar putea fi demn de iubire și că nu merită să-și petreacă viața cu nimeni. Dar Pan la făcut pe Bannawit să-și dea seama că era o persoană demnă de dragoste ca toți ceilalți. În același timp, Pansaeng era fericit să trăiască cu Blue confortabili și să aibă libertatea înțelepciunii.

Ei merg să lucreze împreună în zilele lucrătoare. La amiază se despart să mănânce cu prietenii, dar în unele zile Pansaeng nu are cu cine mânca, așa că trebuie să găsească probleme și să mănânce cu Bannawit. Seara merge cu Bannawit acasă. Seara este timpul pe care îl petrec împreună, ei udă plantele, tăie copacii sau stau și se privesc unul pe altul măturând frunzele înainte de a lua cina. În unele zile este și Solar, în unele zile nu. Totul tine de simplitate. Dar i-a făcut pe amândoi fericiți.

Lui Bannawit îi plac zilele de lucru mai mult ca niciodată. Dar îi place oricum mai mult zile libere pentru că era ziua în care avea să doarmă până târziu și amândoi pot petrece o zi întreagă împreună.
Ca într-o dimineață când ploua puternic.

-De ce te-ai trezit atât de devreme? a întrebat Bannawit după ce a ieșit din cameră și am văzut o altă persoană în bucătărie.

-Gătesc, a răspuns Pansaeng, apoi și-a îndreptat atenția către ouăle din tigaie.

-Da... ouă prăjite? întrebă Bannawit și se aplecă peste umărul lui Pan pentru a vedea ce gătea. Și arată foarte delicios.

-Da, ți-am spus deja că o să-ți fac ceva de mâncare, îți amintești? Pansaeng sa întors și a întrebat persoana care stătea în spatele lui.

Bannawit zice că își amintește. Dar trebuie să recunoască că a uitat el are memorie scurtă. Nu își amintește detaliile. S-ar putea să fie un obicei. Dar când Pansaeng a vorbit, el și-a dat seama cât de frumoasă și delicioasă a fost ziua aceea despre care au vorbit.

-Arata delicios, a spus Bannawit și s-a îndepărtat puțin de Pan.

-Miroase bine? a întrebat încet Pansaeng care presară piper.

-Miroase, a răspuns Bannawit și Pansaeng și-a înclinat obrazul spre el.

-Miroase bine, spuse Pansaeng când Bannawit era nemișcat. Doar că nu este suficient și a ridicat o sprânceană.

-Hm... Bannawit îşi strânse buzele. Dar și-a mutat nasul spre bărbatul înalt care stă în fața aragazului.

😘

A fost cel mai parfumat mod de a începe masa.

Tigaia cu ouă a fost terminată în mai puțin de o oră. Bannawit nici măcar nu se dusese să facă un duș pentru că trebuia să stea în picioare și să sărute bucătarul în bucătărie până când a terminat, și-a dat seama că era încă în pijama. Dar chiar și așa, nu este o problemă. Lui Pansaeng îi place micul dejun așa: mâncare ușoară, așa că astăzi sunt ouăle prăjite pe care a intenționat să le facă pentru că Bannawit să le mănânce apoi împreună cu cafeaua care îi place lui Pansaeng.

-Solar! Vino afară și mănâncă! îi strigă Pansaeng lui Solar. Când trece prin fața camerei.

-De ce ai vrut să-o  chemi? Bannawit a fost sarcastic pentru că atunci când la văzut pe Pan care nu părea deloc dispus să o cheme pe Solar, dar chiar și așa, a scos și pentru Solar, ouă prăjite împreună cu sucul de portocale care îi place prietenei sale.

-Cât de bun este asta? spuse Pansaeng și se așeză vizavi de Bannawit.

-Mulțumesc pentru amabilitate. Solar a deschis ușa camerei și a venit să răspundă.

Azi Solar s-a trezit devreme este aproape ora nouă. Ea este încă în pijama la fel ca Bannawit. Oameni fericiți că Pan s-au trezit devreme astăzi. Solar se duse la masă să mănânce. Orezul îi face ochii să strălucească. La început i-au fost încețoșați ochii, dar când am văzut mâncarea în fața ei, s-a trezit brusc.

-Wow...

-Huh! Spune doar că arată delicios, a spus Pansaeng.

-Ar trebui să deschizi un restaurant în locul lui Phon Tawan și să-l pui pe Phon Tawan să conducă fabrica în locul tău, a spus Solar.

-Fabrica va falimenta dacă fac așa, a răspuns Pansaeng. Nu voia să se gândească la cum ar fi dacă Phontawan ar fi venit să conducă fabrica. Orice ar fi vrut să facă, acel copil ar face-o imediat. Rapee era încăpățânat și tăcut cât despre Phontawan ... foarte încăpățânat, plus răsfățat.

-Restaurantul la care am fost în ziua aceea este al fratelui tău? a întrebat Bannawit, apoi Pansaeng s-a uitat încet la fața lui Bannawit.

-Încă nu i-ai spus lui Blue? a întrebat Solar, luând o înghițitură de suc de portocale pentru a-și face pofta de mâncare.

-Nu cred că este important, a răspuns Pansaeng, apoi Solar și Bannawit se uită unul la altul.

-Nu este important să ai un frate mai mic care deține un restaurant? M-ai dus din nou și m-am comportat ciudat în fața proprietarului, nu ți-e rușine? a spus Bannawit.

-Ei bine... ce este la fel de important ca Blue? Nu mai există nimeni pe lume, a spus Solar când a văzut chipul prietenului său.

Bannawit și Pansaeng s-ar putea înțelege bine. Dar trăind împreună într-o relația ea trebuie să fie în continuare ajustată. Sunt unele lucruri pe care Pansaeng le consideră că nu sunt importante, dar Bannawit nu le va lăsa să treacă, dar Pansaeng are nevoie de timp pentru a le rezolva, pentru că acești doi oameni zici că sunt lipiți unul de altul.

-Hm! Mai trebuie să știu ceva? a spus Bannawit.

-Vei ști treptat, spuse Pansaeng.

-Este șocant, se plânse Bannawit și făcu o mutră.

-Nu face o față drăguță, a spus Pansaeng, apoi și-a întins mâna pentru a șterge petele de sos care i-au pătat colțurile gurii lui Bannawit.

-Hei... pentru mine este doar lipiciul din inima mea. Nu am dreptul să fiu geloasă, spuse Solar și își dădu ochii peste cap.

-Mănâncă, Solar, a spus Pansaeng și și-a împărțit cârnații chinezești cu Solar, dar a scos din nou și pentru Bannawit.

-De ce împarți mai mult cu Blue? a întrebat Solar.

-Blue crește, a răspuns Pansaeng, iar Bannawit a trebuit să-și rețină din nou un zâmbet.
Cum să îți poți împiedica gura să nu zâmbească așa?

Un mic dejun ușor pentru Pansaeng sa încheiat pur și simplu, Bannawit sa oferit voluntar să spele vase. În timp ce Solar face curat și i-a spus lui Pansaeng că ar trebui să-l aducă pe Blue în casa principală. Ea este îngrijorată că Bannawit va rămâne singur și dorea ca oamenii din casa lui Pansaeng să-l cunoască pe Bannawit.

-Dacă tu și cu mine ar fi să rămânem în Bangkok. Blue va fi singura? a spus Solar, pentru că în curând va fi timpul ca Pansaeng să se întoarcă acasă, la fel și ea.
Ea trebuit să meargă cu el, dar ea va merge în propria ei casă de fiecare dată după ce îl duce pe Pan la casa părinților.

-Nu cred că voi merge, a spus Pansaeng și a continuat să-și soarbă pe îndelete cafeaua. Nu plănuia să meargă acasă luna aceasta. Vrea să fie cu Bannawit mai degrabă decât să meargă acasă.

-Nu mergi. Doamna va face o furie în curând, a spus Solar.

-Nu vreau să-l las pe Blue singur, a spus Pansaeng și persoana care terminat de spălat vasele a intrat.

-Nu te purta de parcă aș fi un copil mic. Am și prieteni, a spus Bannawit.

-O, atunci te rog invită-l pe Talay să stea cu tine. Dacă Blue este singur probabil se va plictisi, bine? a spus Pansaeng. Iar cea care a oftat a fost Solar.

-Când am venit aici, aproape că am implorat până la moarte, dar tu l-ai invitat aici atât de ușor pe prietenul lui Blue, a spus Solar.

-Tu ești că câinele meu și te iubesc. Blue mă iubește așa cum și eu îl iubesc. Blue te iubește și pe tine așa că și eu trebuie să-l iubesc pe Talay.

„...” Bannawit se uită la fața lui Solar.

„...” Solar se uită la chipul lui Bannawit.

-Am spus ceva greșit. Pansaeng părea confuz.

-Nu te înșeli, dar... Bannawit se uită din nou la Solar, dar de data aceasta Solar nu se uită la Bannawit și ea întoarse capul în schimb către Pan.

-Nu sunt un câine, Pansaeng!

Bannawit este recunoscător că Pansaeng s-a gândit la el sa nu stea singur acasă. Dar erau deja trei persoane și este destul de haotic. Dacă Talay ar fi acolo, ar fi și mai haotic. Chiar dacă nu este e haotic într-un mod rău, dar tot e haotic. Gândește-te la vremea în care s-ar așeza să mănânce împreună Solar și Talay s-ar uita la ei... Bannawit nu știa ce să facă.

Bannawit trebuie să-i spună întotdeauna lui Pansaeng că nu este un copil este deja mare și poate dormi singur. Dacă acesta este motivul pentru care Pansaeng nu poate merge acasă el îl va ruga să meargă. Chiar dacă acum povestea lui cu Pansaeng este bună dar ei sunt împreună doar de o lună sau două și încă nu știa prea multe despre familia lui. De exemplu azi a aflat că fratele lui deschisese un restaurant.

-Poți merge acasă acum. Nu-ți face griji pentru mine, a spus Bannawit.

-Adevărul este că vreau să mergi cu mine, răspunse Pansaeng.

-Știu... dar încă nu îndrăznesc. Pot să am ceva timp? a întrebat Bannawit și Pansaeng a dat din cap.

Pansaeng îl înțelege și pe Bannawit. Știa că aceste lucruri erau foarte dificile pentru Bannawit, chiar și doar aducerea lui să locuiască cu el a fost o problemă. Blue a stat la cămin și a trebuit să vorbească câteva zile înainte ca Bannawit să fie de acord.

-Despre Talay, spun adevărul. Dacă vrei ca prietenul tău să rămână cu tine aici, nu mă deranjează deloc, a spus Pansaeng.

-Nu, doar asta mă deranjează foarte mult, a spus Bannawit.

-Nu mă deranjează deloc. Nu gândi așa, răspunse Pansaeng.

-Acesta mă va invita să mănânc carne de porc la grătar, a spus Bannawit și i-a dat un mesaj lui Talay pentru ca Pan să vadă.

-Să vină și să mănânce aici. O poți face aici, a invitat Pansaeng, iar Bannawit a ridicat o sprânceană.

-P’Pan... ești interesat de mine și îți pasă de mine, este foarte bine. Dar P’So, va fi bine? Trebuie să fii atent și la prietenii tăi. Nu toată lumea îi va face plăcere, a spus Bannawit, iar Pansaeng a zâmbit.

-Blue ,Solar nu este săracă. Dacă nu vrea să locuiască cu noi, poate să cumpere casa de alături, dar de ce este încă cu noi, știi? a întrebat Pansaeng, iar Bannawit s-a încruntat.

-De ce?

-Pentru că ești aici și poți controla comportamentul iubitului tău, Blue, a răspuns Solar la spatele lui Bannawit.

-Serios? a întrebat Bannawit, iar Solar a dat din cap.

-Dacă Blue vrea să-și aducă prieteni să locuiască cu el, nu mă deranjează. Ești în locul meu, asta e adevărat, a spus Solar.

-Nu, nu vreau să stea cu mine. Doar să îl văd la serviciu mă enervează foarte tare, a răspuns Bannawit.

-Dacă mă întâlnesc cu Talay, te voi da în judecată, a spus Pansaeng zâmbind.

-Nu trebuie să te gândești prea mult la carnea de porc la grătar. Azi, fă o programare. Vreau să mănânc, a spus Solar și i-a zâmbit lui Bannawit.

Acești doi oameni l-au făcut pe Bannawit să se simtă ca și cum ar fi din nou norocos.
Ce credea Bannawit că este dificil? Pan îl lasă pe Bannawit să vadă că ceea ce credea el era simplu, mai ales când Pansaeng era cu Solar, totul era și mai ușor. Bannawit a crezut odată că e greu să te întâlnești cu cineva. Se gândea că, dacă merge cu el, se va înțelege cu oamenii din jurul lui? Nu era vorba doar de familiei dar și de prieteni lui. Este dificil și ce prieten și-ar dori ca prietenul lor să fie cu cineva care continuă să doarmă?

Oh! Există Solar de care te poți bucura.
Solar nu a avut niciodată o problemă cu viața lui Boranwit în această casă. Dar când vine cu adevărat să locuiască aici Solar îl susține. Este la fel ca Talay care pare să îi placă să vină să mănânce carne de porc la grătar la această casă.

-Cum o cheamă? îi șopti Talay lui  Blue care stătea lângă el.

-Solar, Bannawit și-a înclinat capul și i-a șoptit prietenului său care se uita la Solar mai mult decât la carnea de porc la grătar din farfurie.

-Nu are un iubit? Vocea lui Talay era atât de dulce că Bannawit a vrut să vomite.

-Este ceva în neregulă? Se auzi vocea profundă a lui Pansaeng, apoi o persoană înaltă a apărut cu un bol cu legume, care se uita la prietenul lui înalt, care stătea acolo și nu-i păsa de nimic. Dar stând și apropiindu-si fața așa, lui Pansaeng nu-i place.

-Nimic. Talay a răspuns.

Ce șanse sunt ca un angajat de la capătul liniei ca el să mănânce carne de porc la grătar cu președintele și frumoasa lui secretară. A fost un lucru atât de special încât Talay a vrut chiar să facă o poză, dar ar fi greu.

A venit aici pentru că prietenul lui nu ies des de când are un iubit, e ca și cum ar uita de prietenii, ar uita de grup. Talay a cerut să vină să îl ducă să mănânce carne de porc la grătar. Dar iubitul său șef ia cerut iubitului său să-i spună să vină să mănânce împreună aici. Împreună înseamnă a sta în cerc în fața casei, lângă grădină.

-Când va fi gătită carnea de porc? se plânse Solar.

-Imediat, ești pe cale să mori de foame, spuse Pansaeng, apoi întoarse carnea înainte de a fi pusă pe farfuria lui Bannawit când a verificat că carnea de porc era suficient de gătită pentru a fi mâncată.

-Stai... mi-e foame. De ce i-ai pus-o pe farfuria lui Blue? a întrebat imediat Talay.

-Lasă-l pe Blue să mănânce primul. Ea poate suporta, a spus Pansaeng.

-Poate dragostea să schimbe atât de mult oamenii? a spus Solar, uitându-se la prietenul său neîncrezătoare.

-Sigur, îl iubesc, a spus Pansaeng, iar Bannawit și-a plecat capul și a zâmbit. Iar cu o furculiță punea în gură o bucată carne de porc. A fost o declarație de dragoste care nu i s-a spus direct, dar era foarte timid.

-P’Pan îl iubește pe Blue. Deci, P’So are încă un iubit? A început Talay care a văzut că Solar și el s-ar potrivi bine. Dar Solar clătina obosită din cap.

-Nu încă, dar nu cred că o să te plac, a spus Solar, iar persoana care a zâmbit în secret era Bannawit.

-Oh! De ce nu sunt bun? Sunt frumos, bun la vorbit, bun la plăcere, bun la îngrijire și, de asemenea...

-Eşti un bărbat, spuse Solar.

-Ce!

-Nu-mi plac bărbații. Singurii oameni din jurul lui Blue care cred că sunt drăguți este Bella.

Brusc!

Furculița din mâna lui Bannawit căzu pe farfurie. Ochii ascuțiți și dulci ai celui care era gelos pe el se uitară la prietena sa. Între timp, Blue făcea o față îngrijorată.

-Nu i-ai spus lui Blue că îmi place de Bella? l-a întrebat Solar pe Pansaeng, iar Pansaeng a clătinat din cap.

-Nu este chestia asta importantă? l-a întrebat Bannawit pe Pansaeng.

-Nu... doar să mă gândesc la asta este imposibil, a spus Pansaeng.

-De ce? a întrebat Solar.

-Cred Bella nu te place. Lui nong ar trebui să-i placă de cineva mai bun decât tine, a spus Pansaeng cu o voce liniștită. Dar oamenii care nu tac tind să fie Solar.

-Sunt o persoană bună, Pansaeng!  Solar a fost discreditat în fața tuturor, indiferent de ce, dar ea a fost discreditată în fața fratelui mai mare, Bannawit. Ce față va avea Solar când va cocheta cu sora lui?

-Blue crede că ești o cochetă, nu-i așa? a întrebat Pansaeng.

-Oh, și Bannawit a răspuns cu un semn din cap.

-Solar este o cochetă, a spus Pansaeng.

-Stai puțin, ce zici de mine? Eu sunt o persoană implicată în toată și nu am un partener? a întrebat Talay pe toată lumea. El calculează ce se întâmplă în capul său acum? Și atunci a înțeles că oamenii pe care îi placea toți dispăruseră.

-Nu, să lăsăm asta deoparte deocamdată. Ai venit să lămurești problema cu flirtul, phi, nu flirtez! Solar îl certa pe Pansaeng și apoi se întoarse să confirme cu Bannawit.

-Ai încredere în mine. Solar este cu adevărat cochetă, i-a șoptit Pansaeng lui Bannawit.

Apoi a început haosul la cină. Pentru că fiecare luptă pentru locul lui și va vorbi despre sine. Bannawit, căruia nu-i place să vorbească, nu a putut vorbi la timp. Dar a simțit că îi place această atmosferă. Nu este o bârfă proastă, dar poate fi o conversație distractivă. Talay se oferă lui Solar pentru a cocheta în loc de Bellany, Solar îl certa pe Pansaeng. Cât despre Pan ia niște carne de porc delicioasă la grătar pentru ca Bannawit să o mănânce.

Domnul președinte, are întotdeauna un plan.
Și lui Bannawit îi plăceau acele planuri.

Dacă tot ceea ce îi era frică lui Bannawit avea o soluție bună ca aceasta, Bannawit nu știa de ce altceva i-ar fi frică. Îi este frică să iubească, dar poate să iubească, acum îi este frică că nu se va înțelege cu prietenii lui Pansaeng. Dar se pare că cei doi se înțeleg foarte bine, nu e o condiție forțată, dar se pare că se pot adapta foarte bine unul cu celălalt.

Acum știe că este demn de iubire și a avea o viață de cuplu nu este atât de dificil...