Aishiteru

Intoducere

Bratele reci ale toameni ma curpinsese intr-o imbratisare nedorita. Simteam o urma de cenusa in mine care avea sa ramana asa mult timp.

Doar privind pe fereastra puteam spune ca acesta e unul din cele mai crude anotimpuri. Insa , nimic nu se compara cu placerea de-a simti frigul alergand liber prin tine.

Am iesit din apartamentul meu gol si pustiu indreptandu-ma spre iesirea din bloc. Afara era inorat ca de obicei. Adulti si copii alergau de colo-colo cu paltoanele lor colorate. Rar vedeai pe cineva cu o haina neagra .

Mi-am lasat privirea in jos si am intrat intr-o lume cu totul diferita de cea in care traiam , sau in care se presupunea ca traiam. Eram cuprinsa de ganduri si griji.

Deodata am auzit un clacson. Mi-am rdicat privirea din pamant si o lumina orbitoare mi-a sucit privirea. Am inchis ochii din reflex crezand ca voi fi lovita puternic de masina. Insa , spre mirarea mea am simtit o mana rece si fina care ma tras din fata masini intr-o imbratisare calda.

Am simti un val de caldura care se plimba nedumerit prin corpul meu .

Culoarea mea cadaverica se scurse incet , lasand un alb-rozaliu sa-mi coloreze pielea .

Am deschis ochii si am zarit un palton negru purtat de un baiat cu ochi caprui si patrunzatori , cu parul de un negru mai inchis ca al paltonului si destul de zambaret.

-Ar trebui sa fi mai atenta pe unde mergi. Nu esti salvata de un print in fiecare zi! spuse el cu o urma de ironie in glas si un zambet jucaus pe buze.

-Haha...ai drepate..imi cer scuze .

-Pentru? Ah!

-Ce s-a intamplat?

-Este destul de tarziu. Trebuie sa plec. Sper sa ne mai intanlim intr-o zi.

Iar cu asta , frumosul print cu par negru ca pionul dupa tabla de sah disparuse printre oameni .

Am schitat un zambet pe buze si mi-am continuat drumul printre turma de oi.