Sociopata&Co.

I

    -Coboara acum din copac! Acum!

    Cand ai 24 ani si porti tocuri nu te astepti sa ti se strige asta prea des. Cel putin speri.

    -Copacul ma va tine. Ne iubim. Nu-i as...

    Nu am apucat sa imi termin ideea, pentru ca copacul s-a si despartit de mine. Cum stateam intinsa pe iarba umeda,  mi-am dat seama ca am cazut ori pentru ca a) am baut prea mult, b) am fundul prea mare sau c) toate cele de mai sus. Toate variantele erau triste.

    -Ti-am spus ca o sa mori de proasta! striga Sylvia nervoasa alergand spre mine.

    -Traiesc.

    -Asteapta putin pana ajung la tine! 

    S-a apropiat de mine si mi-a bagat usor tocul in mana.

    -Stai ca pot, strigam eu incepand sa ma tarasc pe coate si in final sa ma ridic. Gata! Sunt ok, vezi?

    -Ti s-a rupt rochia vita!

    -Mai bine decat gatul...

    - Ce s-a intamplat? urla Lily in timp ce fugea spre noi speriata.

    -Ghici ce proasta ametita a cazut din copac?

   Asta eram eu.

    -Oh Doamne, Briana! Haideti inapoi in casa! Sylvia, nu pot sa cred ca la petrecerea ta de logodna stai sa te sui cu ea in copaci!

    - Nu am fost cu ea in copaci! tipa Sylvia luand-o inainte.

    Lily se uita la mine lung si din senin incepu sa rada.

    -Ne stim de 10 ani si mi se pare ca nu te-ai schimbat nici macar putin.

    -Ba, draga mea Lily, de atunci am trecut de la cupa B la C, ii spun razand si sprijinindu-ma de ea. Nu pot sa cred ca este logodita...

    -E fericita macar. Cred...

    Nu stiam daca eram nostalgica de la prea multe mojito-uri sau de la caderea din copac. Am luat-o pe Lily de brat si am pornit spre casa. Inauntru era plin de rudele lui Chris care dansau, barfeau sau analizau lumea din jur. Din partea Sylviei eram doar noi, parintii ei care cerusera in mod deosebit  sa stea la mese diferite si fratele ei, care era captivat de rudele minore si blonde ale lui Chris.

  -Cred ca e bine sa fii bogat, spuse Lily uitandu-se la tatal lui Chris care tocmai incepuse un joc de poker cu 10 ceasuri pe masa.

   -Crezi?  raspund sarcastic, cautand-o cu privirea pe Sylvia.

Nu am apucat sa scanez toata sala, simtind telefonul cum imi bazaie in mana. "Camera mea acum" . Ma uit lung la mesaj, stand cateva secunde pentru a procesa. Nu vedeam bine daca mai scrie ceva sau de la cine e. 

   - Am primit un mesaj. Ceva cu o camera. Nu inteleg exact. Ma duc sa caut un bogatas cu care sa mai dau un shot.

   - Nuuu! Da telefonul. Mesajul e de la Sylvia.

   -Dar mi-e sete! 

   - Uite! spuse Lily pasandu-mi  un pahar cu apa si tragandu-ma spre camera Sylviei.

   - Mureai daca dadeai un mojito, ii reprosez simtind cum imi fuge podeaua de sub picioare.

   -Nu, dar cred ca mureai tu.

    Ajungand in fata dormitorului Lily ridica mana, voind sa bata. Nu am asteptat sa termine si am deschis usa stangaci trantind-o. In camera Sylvia se uita la noi razand si spuse: 

   -Nu vreau sa ma marit. 

   -Ce? Nu! Ba da! Ce? se balbai Lily in timp ce eu inca procesam.

   -Nu vreau. Nu simt. Nu pot sa fac asta fara sa fiu 100% sigura. Si nu o fac.

   -Si atunci ce faci? intervin  eu dupa ce termin de analizat toate cuvintele.

   -Fug. Acum. Cu voi. 

   -Nu! Nu poti! Lily era socata de cele auzite, insa eu nu am stat prea mult pe ganduri si am luat noptiera, am adus-o langa dulap si m-am urcat dupa o valiza. Cele doua prietene ale mele se uitau stupefiate la miscarile mele care semanau cu un dans al ploii in varianta mai proasta.

    Dand jos valiza, imping noptiera si deschid dulapul imens. Arunc grabita tot ce apuc pana cand Sylvia ma apuca de brat si ma intreaba:

    - Ce faci?!

    - Doar nu pleci cu mana goala.

    Dupa cateva secunde de uitat mirata imi da drumul si incepe si ea sa bage il valiza.

    - Voi nu sunteti sanatoase! Cu Chris ce faci? Il bagi tot in valiza? tipa Lily intrigata.

    - Nu sunt sigura ca il intereseaza foarte tare daca sunt aici sau nu. Parea mai interesat de poker.

    - Nu ai cum sa pleci asa! isi continua Lily revolta.

   - Ai dreptate, o aproba Sylvia, o sa ii las un bilet. Desfacu grabita noptiera, lua o hartie mototolita, o desfacu si scrise doar atat "Plec. -Sylvia".

   -Nu pot sa cred! Sylvia gandeste-te bine! 

   -M-am gandit...

   -Am terminat, afirm eu plina de adrenalina si alcool. Trebuie sa recunosc ca am terminat de umplut acele valize mai repede decat daca as fi fost treaza.

   - Si acum ce aveti de gand?

   -Sarim pe geam? intreba Sylvia speriata.

   -Eh na, spun apucand prima valiza si dandu-i drumul pe geam.

   -E clar le-am pierdut, striga Lily disperata.

  -Doar ele sar pe geam, noi suntem doamne si iesim pe usa, spun apucand a doua valiza. Numai a doua zi mi-am dat seama ca in timp ce m-am numit "doamna" eram beata ciufulita si cu rochia rupta.

  Dupa ce am terminat de maltratat valizele, le iau pe fete de mana si le indrum spre usa.

   -Nu pot sa cred ca facem asta, spuse Lily albindu-se si mai rau.

   Ajunse in curtea conacului, fac o descoperire macabra. Telefonul. Era pe pat...

   -Asteptati! nu le dau timp sa reactioneze si incep sa fug stramb pe tocuri spre  dormitor. Am luat telefonul si am incercat sa ies fara sa atrag atentia. Trebuie sa recunosc ca este mult mai usor cand ai persoane care sa te sprijine. Inca 5 metri pana la usa. 4,3...

   -Ce faci?! striga la mine un barbat inalt, brunet si solid, pe care nu il vazusem venind de dupa colt. Tot ce era in paharul pe care il avea in mana era pe el acum. M-am panicat si stiam ca o sa regret ce urma sa zis si mai ales volumul extrem de ridicat la care urma sa o fac.

  -Scuze, fur mireasa!