Lost || Luke Hemmings

Prolog

- Em, poti sa ma dezlegi acum? m-am plans nervoasa de incercarea nereusita a prieteni mele de a-mi planifica o petrecere surpriza

- Nici pomeneala.

- Dar stiu de petrecerea ta nesuferita. am oftat

- Of, bine, dar doar pentru ca azi schimbi prefixul. a ras repezindu-se la esarfa care imi astupa ochii

Odata data jos, vederea mi-a revenit si am observat ca suntem pe o straduta slab luminata de un singur felinar atarnat de o cladire darapanata. Sunetul tocurilor noastre era singurul lucru care disturba linistea mormantala ce ne inconjoara.

- Suntem aici. ma anunta Em cand ajungem in fata unei usi micute facuta din lemn

Se deschide insotita de un scartait deranjant si intram intr-un coridor lung si negru, luminat puternic de neoane albe care proveaneau din toti peretii. Privesc inmarmurita locul necunoscut si incerc sa ghicesc unde suntem, dar nu imi pot da seama. Niciun loc in care am mai fost pana acum nu semana cu acesta. Dupa 5 minute de mers in fata noastra apare o alta intrare, aceasta, insa, fiind captusita cu piele de culoare rosu-sangeriu. Doi paznici masivi erau de o parte si de alta ei, speriind orice fiinta vie care le aparea in cale.

- Esti gata ? intreaba Emma zambind cu gura pana la urechi, baietii, deschideti! comanda ea si ma impinge in marea de oameni de pe partea cealalta

Ma uit uimita peste tot si observ sute de baloane colorate si un afis mare cat un perete intreg pe care scrie "La multi ani, Ania!" decorat cu poze din vacantele in care am fost impreuna si toate proiectele mele reusite. Toti prietenii si colegii mei sunt aici dansand si cantand pe melodiile puse de DJ-ul platit de Emma. Ochii mi se umezesc si lacrimile ameninta ca o sa cada, totul e prea frumos.

- Nu pot sa cred ca ai facut asta. plang si ma intorc spre ea

- Nu plange, prostuto, mai am o surpriza.

- Nu cred ca mai pot suporta inca una. spun razand printre lacrimi

Deodata DJ-ul opreste muzica si isi pregateste microfonul.

- Doamnelor si domnilor, Five Seconds of Sumer! tipa si arata spre scena

Imi indrept privirea intr-acolo in timp ce cortina se ridica si vad patru baieti intorsi cu spatele catre public. Tobosarul incepe sa bata ritmul unei piese si zambesc, apoi ceilalti doi isi iau chitarele si se urca pe boxele de la marginea scenei. Numai cel din mijloc, cel care canta cu vocea banuiesc, a ramas pe loc. Melodia este ritmata si incep imediat sa ma misc pe ritm alaturi de Emma. In cele din urma si ultimul dintre ei se intoarce si amutesc. Sangele imi ingheata in vene si raman blocata cu ochii atintiti spre scena. Duce microfonul la gura si striga

- La multi ani... se opreste si isi arunca privirea catre afisul cu numele meu si ochii i se maresc cand vede, Ana. sopteste si isi tinteste privirea catre mine

Toti se intorc spre mine confuzi, iar Em incearca sa ma trezeasca din transa, dar nu pot sa reactionez in niciun fel. Colegii lui s-au oprit si ei si si-au pironit privirea pe mine. Toate amintirile s-au intors, toate momentele frumoase, toate clipele petrecute impreuna, toate certurile avute. Tot trecutul e inapoi.

Deschid gura si murmur printre buze

- Lucas.