Academia Alice

CAPITOLUL 15: COȘMARURI ȘI GRĂDINĂRIT

In poză e May.

*********************************

New York. Orașul meu favorit din toată lumea,bine cel puțin de acum jumătate de oră. Când directoarea a pronunțat acele două cuvinte magice am simțit cum îmi iau pur și simplu zborul și cum îmi vine să sar și să cânt de fericire pe acolo nemaiținând cont de nimic. Am lăsat de-o parte toată chestia cu trauma și am luat-o la fugă pe hol, imediat cum am părăsit biroul lui Lilian. Se pare că singurul nemulțumit de situație era Alex, care a făcut un naz cât toate zilele când a aflat că el trebuie să participe la nu știu ce concurs prin Asia. Dar eu îl voi lăsa cu orezul și mașinile sport cât timp mă ocup eu de americanii drăguți și cluburile de noapte. Da așa este! Fata asta pleacă la New York! Yaaaahuuu! În nebunia mea de-abia am văzut când Alex a ieșit tunând și fulgerând din încăpere, ducându-se probabil să își descarce nervi transformând pe cineva în sacul lui de box. Eu eram mult prea ocupată să îi cer lui Lilian toate detaliile despre super călătoria mea peste ocean. Și cu fiecare informație pe care o asimilam simțeam cum îmi pică fața. Adică scuză-mă, cine a mai văzut școală în care nu e permis cu aparate electrice, dar care dispune de un avion privat și are pile la cel mai bun hotel din centrul New York-ului? Academia Alice continuă să mă uimească!

Directoarea mi-a dat niște fișe cu regulamentul concursului și mi-a spus că ar fi bine să mă bag la somn devreme, fiindcă mâine am de făcut o pedeapsă. Of, am și uitat de aia! Și totuși nici amintirea pedepsei nu îmi srică buna dispoziție. Pur și simplu mă simțeam foarte bine că plec pe alt continent. Adică pot să iau o pază de la totă nebunia de aici. Sincer a trecut mai puțin de o lună și eu mă simt de parcă ar fi trecut ani!

Ajung în camera mea în jurul orei 10 și mă gândesc să-i respect sfatul directoarei, până la urmă nici măcar nu știu în ce constă această așa zisă pedeapsă și sunt convinsă că ne e vorba de o detenție obișnuită. Mă aștept la fel de bine să nu pună să ștergem tot praful din bibliotecă, sau să dăm cu mopul pe toate holurile. Îmi iau pijamalele și mă duc spre duș. Când intru văd că nu e nimeni și nu mă miră, fiindcă probabil acum toți sunt pe-afară sau în camera de relaxare. Fac un duș rapid și mă întorc în cameră ca apoi să mă pregătesc să mă bag în pat. Când să sting lumina văd pe geam o siluetă cunoscută. Sam. Oare unde s-o duce la ora asta? Din cauza întunericului nu pot distinge bine cu ce e îmbrăcată dar pot să jur că e ceva sport. Probabil că-i plac alergările înainte de culcare...sau vra să se plimbe? Oricum, e fată mare și se descurcă singură. Și totuși sunt tentată să mă schimb și să mă duc s-o urmăresc....O, revino-ți și termină cu paranoia ta! Oftez și mă las condusă de conștiință în pat unde mă afund imediat într-un somn adânc.

***

Sar din pat ca trăznită de fulger. Sunt toată udă și alte șiroaie de transpirație îmi acoperă pielea. Mă uit în jur panicată de parcă ar trebui să mă feresc de cineva sau de ceva, dar nu văd decât interiorul camerei mele monotone. Mă uit la ceasul de pe perete și pot distinge în întuneric ora patru dimineața.

Un coșmar? Dar nu îmi amintesc nimic! Cu siguranță nu a fost decât un coșmar.

Încerc să mă liniștesc singură și mă așez pe pat în șezut. De obicei îmi amintesc toate visele mele, dar de această dată nu îmi amintesc decât frica pe care am avut-o. Ceva mă speriase rău de tot, dar nu îmi dau seama ce. Mă învârt prin cameră agitată și încerc să mă liniștesc, dar tot nu merge. Respirația îmi e în continuare sacadată de pară aș fi alergat la un maraton și nu îmi pot trage sufletul. Buzele îmi sunt uscate și tot corpul îmi arde. Bătăile inimii sunt foarte alerte și nu pot să le regulez de fel. Tot somnul mi-a fugit deodată deși eu mă simt în continuare obosită.