Eat Or Be Eaten

"This is your first blood"

"Trebuie sa plecam, grabestete. Nu avem timp.", cam asa a sunat toata viata mea. Intodeauna nu puteam sa stau intr-un loc. Intodeauna eram urmarit, dar niciodata prins. Inca imi amintesc prima mea zi in lumea asta care m-a cuprins cu toata puterea. Lumea asta care nu o sa crute pe nimeni care nu face asa cum zice ea.

Aveam 17 ani cand am simtit gustul durerii. Eram intr-un club cu Wiz. Wiz a fost cel mai bun prieten al meu de cand eram mic. Mereu ne-am ajutat unul pe celalalt la orice problema.
Tarziu ne-am decis sa ne indreptam spre casa. L-am lasat in fata casei lui si mi-am continuat drumul catre casa.
Luminile erau stinse peste tot in casa. Parchez masina si ma indrept spre intrarea din spate. Usa era deschisa la perete. Intru, aprind lumina si primul lucru pe care il vad e mama, trantita la pamant intr-o balta de sange. Avea o gaura in frunte si una in stomac. Am inceput sa plang si m-am trantit langa ea. Eram distrus, inafara de ea nu aveam pe nimeni.
Intre timp au ajuns politistii. Cativa vecini au sunat la politie cand au auzit zgomotul de arma. Ma uitam la criminalisti cum au imprastiat o substanta sa vada daca sunt amprente. N-au gasit nimic.
Vedeam cum au acopierit-o cu un material negru si au bagat-o intr-o masina. O duceau la morga probabil. A venit si Wiz, a fost de ajutor. Nu puteam sa dorm in casa aia dupa incidentul ala.

Politia intodeauna spunea ca sunt multe cazuri mai importante. Nu poti sa te increzi in politie intodeauna. Asa ca m-am decis sa il caut eu. Patru ani am cautat in fiecare colt al Californiei. Nimic, nu aveam somn cand imi aminteam de mama.
Totul pana intr-o zi. M-a sunat Ray si mi-a spus ca are o idee unde ar putea fi criminalul acela. Ray era la el acasa. Isi asculta propriile melodii, in momentul ala asculta "Make It Work".
Mi-a aratat locatia tipului. L-am sunat pe Wiz sa vad daca ma ajuta, a zis ca vine cu gang-ul lui. Taylor Gang-ul mi s-a parut intodeauna genial, sunt apropiati ca niste frati.

Era o cladire abandonata, sau asa parea cel putin. Ave un etaj doar, ceea ce inseamna ca nu aveam de munca mult.
Am stat cateva minute inainte sa intram sa vedem daca intra cineva. Mi-am pierdut rabdarea si am intrat cu Ray doar. La parter erau doi tipi, fumau si nu erau atenti la lucrurile din imprejur. Eu m-am dus in spatele unuia iar Ray la celalalt. Mi-a facut semn si i-am luat pe amandoi in simultan. Nu erau morti. Doar lesinati. Nu pe ei voiam sa ii omor.
La etaj era doar un tip. Am intrat amandoi si am inchuiat usa. M-am indreptat usor spre el si analizam. Avea parul blond, mic si putin ondulat. Ochii erau de un albastru deschis, imbracat intr-o camasa alba si niste blugi albastri. Era speriat. Am inceput sa il lovesc si sa il intreb despre.. noaptea aceea. Nu a vrut sa recunoasca nimic. Dupa ce m-am calmat un pic l-am legat de un scaun. Am observat ca avea pe masa un cercel. Era unul dintre preferatii mamei. In momentul acela mi-am pierdut cumpatul si mi-am scos cutitul si am inceput sa il injunghii unde am vazut. Nu aveam control. Ray se uita la mine uimit dar si usurat.
Intre timp ce eu imi varsam nervii ca un maniac, de jos se auzeau sunete de arme. Aveam companie. Ray m-a luat de langa el. Era aproape mort, abea mai vorbea. I-am tras un glont in frunte si unul in stomac, sa vada cum s-a simtit mama.

Ray mi-a aruncat alta arma, deoarece pistolul pe care il aveam(P250) nu mai avea gloante. Si nici cartuse nu mai aveam pentru el. Mi-a dat un MP7, era singura arma care o mai avea la el in ghiozdan. Am iesit pe usa usor si ne-am ascuns dupa o cutie. Wiz si baietii erau inafara cladirii. Amicii care ii inpuscau au intrat probabil prin spate. Eu inca eram plin de nervi. Am tras intr-unul dintre ei si asta a fost ca o alarma de dimineata pentru ceilalti. Ray a oftat si m-a injurat si a inceput si el sa traga. Era un razboi al gloantelor. Fiecare tragea unde vedea. Intr-un sfarsit s-a facut liniste. Ceea ce inseamna ca au murit toti amicii nostri.

Cand am iesit din cladire auzeam sirene. Ne-am urcat repede in masini si am plecat cat de repede am putut.
In masina eram cu Wiz si Ray. In cealalta era restul gang-ului. Wiz m-a intrebat:

-Esti okay, Justin?

-Da, totul s-a terminat. Cea mai buna veste de atatia ani. Nu?

-Da, ai dreptate.

Ne indreptam spre casa. Doar ca s-au schimbat planurile. Trei masini negre ne urmareau. Au inceput sa traga dupa noi. Perfect, cand credeam ca am scapat. Ray si cu mine am inceput sa tragem spre una dintre masini. Am spart rotiile uneia, ramasesera doua. Masina gang-ului nostru a mai spart una, doar ca cea care a ramas ne-a spart noua rotiile. Wiz a pierdut controlul si a intrat intr-un gard. Masina era distrusa. Toti eram raniti, doar ca puteam sa stam in picioare inca. Masina gang-ului nostru a oprit repede langa noi si voiau sa ne ajute dar ne acopereau sa nu ne inpuste ceilalti. Am iesit si noi din ramasitile masinii si am inceput sa tragem. Intr-un final s-a gandit Ray si a aruncat o grenada sub masina lor. Nu au observat si au sarit in aer. Aia au fost ultimii. Am scapat de nemernici insfarsit. Ne-am urcat cu totii intr-o masina de data asta. Ne-am indreptat direct spre casa.
Cei care erau raniti s-au bandajat. Eu aveam cateva zgarieturi pe mana si pe obrazul stang.

Peste cateva zile am inregistrat o melodie cu Skrillex si Diplo. Geniala.
Cand am ajuns acasa am primit un telefon:

-Justin Bieber?

-Da.

-Feresteti spatele, nu poti sa stii ce te asteapta. Asta a fost doar inceputul sfarsitului tau.

*end of the call*

Ce voia sa spuna cu asta? Ma temeam eu ca nu s-a terminat. Nu i-am recunoscut vocea. Nu stiu cine ar putea fi, dar nu imi bat capul cu asta acum.