Ce pot spune...o nouă zi de chin a Amanddei în Meanville,un orăşel din Arizona.Acelaşi miros de moarte care pluteşte în aer pe strada John Rick.Până şi copacii au un aspect posmorât,iar pe jos e un covor roşiatic-negru de frunze.La casa cu numărul 77 frica stă la orice colţ.
Cârciuma din sat,din nou aceeaşi atmosferă lipsită de chef,încăperea plină de un fum gros de ţigară,sticle de bere pe jos,iar o duhoare pe care nu are rost să o descriu.John,destul de ameţi după câteva pahare bune îşi deschide gura şi grăieşte :
-Barmane hai încoa.. Barmanul sosise iar John continuă ''Am văzut-o pe Marie cum şi-o trăgea cu doi,iar pe Helena călărindu-l pe ăla acolo pe leagăn.''
Marie a fost soţia barmanului,care acum nu se mai află printre noi din păcate.El nu ştia,dar ea se culca cu mulţi bărbaţi pentru bani,iar într-o zi un camionagiu a ucis-o fără nici o milă.Helena a avut o soartă asemănătoare cu a mamei sale...A fost ucisă de iubitul ei,iar după acesta s-a sinucis la rândul lui.Leagănul acela,era locul unde barmanul îşi petrecea mult timp cu fiica si mama lui.Asta fiind ca o paranteză...discuţia continuă:
-Să te ia dracu',ieşi afară.să nu te mai văd.
-Mare greşeală prietene.
John se ridică şi scoase un pistol Deagle 50AE,un pistol destul de puternic,şi îl pune la tâmpla barmanului:''Marie a fost o curvă,şi asta va rămâne,îşi merită soarta,iar tu la fel''...John încarcă pistolul.Barmanul tremura tot,era ud şi nu ştia ce mai are să facă,s-a împăcat repede cu ideea că va muri,dar nu vroia în felul acesta,nu,John,jigodia asta e un nenorocit şi va plăti pentru tot.Barmanul îl întorsese pe John,îi luă pistol şi înfipse 3 gloanţe în pieptul lui John,iar două în cap.Nici o şansă pentru John..dar viaţa poate fi crudă cu mulţi dintre noi,dar cu unii din câte se vede prea crudă.Acum o copilă de doar 15 ani,Amandda,o fată veselă la prima vedere,frumoasă,harnică şi toate cele,care mereu avea un zâmbet care îţi făcea ziua mai bună,dar care din păcate era un zâmbet fals,iar acum să pice cerul pe ea,aflând vestea ca tatăl său,a fost împuşcat iar ea era singură,era prea mult.Era clar că depresia urma să îşi spună cuvântul asupra ei.
CITEȘTI
Pierdut printre vise
AdventureŞtiu că ce zic restu-i tare, da yo zic să ai rabdare Să tragi linii clare intre compromis şi rezolvare Pare, totu departe si toţi te numesc frate Da dacă baţi pasu pe loc, toţi bat pasu in altă parte.
