Era noaptea.Era tarziu. Silueta ei se afla in pat, ascunsa sub un cearceaf.Usa se auzi, deodata.Se temea caci stia ca odata si odata avea sa vina dupa ea..Presimtea ca sfarsitul era aproape si nu era doar paranoica.Presimtea asta.Se uita in jur.Intunericul sau cuprindea cu bratele sale negre, incaperea.In intuneric, era insa cineva mai negru ca noaptea.Era el.Stia ca el era.Ii simtea prezenta.Inima incepu sa ii bata mai tare.Trase cearceaful mai aproape, inchise ochii si astepta.Ce astepta.Ce astepta?Nici ea, nu stia. Lumina se aprinse...era o liniste mormantala. Ea deschise ochii si iesi de sub cearceaf cand crezuse ca el plecase.Insa,el era acolo...barbatul pe care il iubise candva statea in mijlocul camerei cu un cutit in mana.Il privi speriata.De ce s-a ajuns la asta?Ce se intamplase cu iubirea dintre ei?Acum un an isi jurau iubirea, urmau sa se casatoreasca si puf...toata iubirea dintre ei a disparut.
Ea se ridica si il privea in ochi.. el se uita la dansa.Cu o ultima putere ii zise ca o iubeste, dar ea nu il mai iubea, nu in felul asta.Aparuse un alt baiat si el stia asta, dar el nu intelegea un lucru.De ce il inlocuise?De ce toate astea?Pentru ce?O iubise prea mult si inca o facea, dar avea sa se razbune. Daca nu era a lui, nu avea sa fie a nimanui.Veni langa ea si o privi pentru ultima data , soptinandu-i un 'te iubesc'.Ea nu avu timp sa reactioneze pentru ca acel cutit o strapunse. Scoase o foaie si incepu sa scrie cu sangele fetei: "Am iubit-o, o iubesc si o voi iubi mereu.Nu poate fi a alcuiva."
Lua cutitul si cuprins de frica si-l baga in inima.Realizase ca a gresit ca fara ea, viata sa nu avea sens...
Acum cele doua familii plang, nu inteleg cum s-a ajuns la asa ceva.
Iubirea nu e intotdeauna cel mai frumos lucru.
