02

56 9 1
                                    

" -Urci sau o să stai să te uiţi la mine? " îmi spune şi mă uit la el observand un rânjet pe buzele sale. Îmi dau ochii peste cap şi mă urc pe locul din dreapta al maşinii. Mă uit în jur şi explorez cu privirea interiorul. Scaunele de piele negre era foarte confortabile faţă de scaunele maşinii mele. Pe fundal radioul  reda o melodie cunoscută. Ştiam melodia pentru că am auzit-o la o petrecere acum câteva săptămâni. M-am uitat la băiatul roşcat din dreapta mea şi i-am analizat faţa. Avea un nas mic şi drăguţ aş putea spune. Am chicotit când a strambat din nas din cauza aglomeraţiei. Probabil m-a auzit pentru că s-a uitat cu colţul ochiului la mine. Mi-am întors privirea spre geam şi m-am uitat la împrejurimi.

" -Deci, cum te cheamă? " îl aud intreband şi-l găsesc uitându-se la mine atunci cand îl privesc. Avea o privire curioasă şi şi-a menţinut ochii pe faţa mea. M-am încruntat uşor deşi ştiam că ar trebui să aiba ochii pe drum conducând. M-am uitat pe parbriz şi am observat coada lungă de maşini aşteptând ca semaforul să se facă verde. M-am uitat din nou la el.
" -Troian. " am strambat din nas asteptandu-ma să râdă de numele meu aşa cum făcea de obicei lumea când îl auzea. Dar el nu a făcut-o. Eram uimită că nu a râs dar în acelaşi timp mă simţeam bine. Am zâmbit uşor.
" -Eu sunt Michael. " a spus şi a zâmbit. Avea un zâmbet drăguţ pentru un băiat arogant. Sau poate că nu era arogant, poate doar mi se părea. " Incantata de cunoştinta Michael. Oh şi eu mă bucur să te cunosc. " mă imită şi mă încrunt.
" -Nu vorbesc aşa. " îi spun iar el începe să râdă. " Ce e atât de amuzant? " mă uit la el nedumerita. El continuă să râdă şi-mi dau ochii peste cap.
" -Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar chiar aşa vorbeşti. " îşi păstrează zam etul pe buze şi mă priveşte amuzat. Mormăi şi îmi întorc privirea către geam.
După 10 minute de linişte şi indicaţii date lui Michael, am ajuns în faţa casei mele. Chiar înainte să ies din maşină aceeaşi melodie care era la urcarea mea în autovehicul a pornit la radio. L-am auzit pe Michael fredonand aşa că m-am uit la el cu o privire curioasă.
" -Cum se numeşte? " l-am întrebat şi am arătat radioul cu degetul arătător pentru a ştii la ce mă refer. Mă priveşte cu ochii mari. " Ce? Îmi sună cunoscută doar că nu ştiu cum se numeşte. " spun şi ridic din umeri.
" -E American Idiot de la Green Day. Trebuie să o ştii. " continua să se uite la mine cu ochii mari şi pupilele dilatate.
" -Am auzit-o la o petrecere, nu ştiam cine o cântă. " am ridicat  umeri. " Mulţumesc că m-ai adus acasă Michael. " am zâmbit uşor şi am deschis portiera. Am ieşit din maşină. Ploaia se oprise şi afară era răcoare, facandu-ma să tremur puţin.
" -Cu plăcere, Troian. " a zâmbit şi el. Am trântit portiera inchizand-o. Am privit cum maşina se îndepărta de mine curând nemaivazand-o. Am oftat şi m-am întors cu faţa la casă mergând spre uşă.

superhero #wattys2016Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum