Fata Cu Buze Roșii

Fascinant

Intru nehotărât în autobuz cu restul de bagaje chiar după surorile mele mai mici. Trebuie sa ajung în gara cat mai curând și sa cumpăr bilete, iar timpul îmi presează venele la orice gând ca nu voi fi acolo. Săptămâna aceasta a început  cum nici nu se poate de frumos, cu un test surprinzător de dificil la matematica, dar ce l-am trecut cu bine, sunt admis la buget, deci nu mai e o problema atât de mare viitorul. Am încheiat săptămâna în grandoare, am creat multe prietenii și pentru puțin timp într-o lunga perioada din viata mea am simțit ca sunt cu adevărat eu. Asta ma îngrozește puțin, dar eu nu port prea multe griji deocamdată.
În autobuz am anulat calm comanda pentru taxiul "05" și am verificat disperat în speranța ca ar fi posibil imposibilul. Carnetul de note este de negăsit, dar am bani destui. Am coborât impacientați în fața gării, am traversat printre autobuze și ne-am grăbit spre intrarea în gara. Nu era coada, dar era puțin timp de discuții, așa că nu voi lungi prea mult. Am luat biletele și m-am grăbit spre linia 1. Trenul nu era încă ajuns.
Am observat în timp ce căram bageje spre o zona din spate a "săgeții albastre "  o silueta oarecum atrăgătoare, deși memoria poate îmi e pătată de dorința de a găsi ceva frumos în orice, și un par negru, ce ma lasă indiferent spre alte descrieri.
Acum privesc din nou spre geam. Mi-am aranjat dintr-o mișcare parul spre partea stânga, și privesc în reflecția ei prin geam. Mediul întunecat favorizat de copaci face ca acesta sa funcționeze parțial ca o oglindă. Sper sa mai fi experimentat și altcineva aceasta fascinație a fizicii optice și a unui geam de plexiglas.
Observ ridicând ușor capul din graba mea de a scrie o ușoară cărare în parul fetei puțin în partea stânga. Îmi place. Ma gândesc sa vorbesc cu ea cât mai curând, orice secundă pana atunci și până la Satu Mare exista doar pentru momentul asta. Ma gândesc ce ar spune citind asta? Probabil va crede ca sunt un ciudat...
Poate ca frumusețea unui gest stă în modul în care îl îmbraci cu o explicație, pe cat de improvizata, pe atât de îndrăzneață, deci cu o reușită mai mare.
A închis ochii. Oare ce gândește? 
De un lucru sunt sigur, figura mea bizara la marginea geamului nu a rămas neobservata, faptul ca am încercat pentru câteva minute sa ii copiez cu fidelitate orice expresie faciala, deși inexistenta, au intrigat-o ori plictisit-o și mai mult. În oricare din astea doua enunțate, cel mai bine e sa vorbesc cu ea, nu?  Are un loc liber chiar lângă ea, as putea sa ma așez lângă ea și sa ma prezint, sa o întreb cum se simte și sa ii spun că îmi place, ar fi sincer și poate prea direct. M-am mutat lângă sora mea. Adormise pentru un moment cu capul pe geam și îmi bloca accesul la misteriosul chip alb ca varul al domnișoarei, din locul acum în spatele meu. Aș putea sa ma mut la loc, și sa continui sa o privesc, dar însemna regresul...
Bateria externa colaborează in sfârșit cu telefonul meu. Aveam de gând să las aceasta călătorie într-un loc închis și indiferent al mintii mele, întrucât ii lipsește unicitatea schimbării unei vieți, alteia decât a mea. Ascult muzica celtica. Un mixaj de o ora de o linie melodica oarecum calma dar totuși ce cheamă spre măreția infaptuirii unui mit, cel puțin așa cred eu. Ce se va întâmpla cu pagina asta de jurnal?  Probabil o trimit spre citire unor persoane în stânga și in drepta, trimit cu link-ul aferent și o serie de zâmbete nejustificate spre a masca adevăratul fără sens al acestei relatări oarbe.
Nu știu care e culoarea ochilor ei...  Mi-aș dori sa fie albaștri, ma fascinează ochii albaștri, nu doar prin faptul ca nu posed acesta trăsătură, cat prin simplul detaliul al unicității acestor ochi. Cel mai probabil are ochi căprui, ca ai mei, ai tăi. Așa sunt și ai ei. S-a machiat cu grija cu creionul pentru ochi, știe cum sa ii scoată în evidență, că vor veni în contrast puternic cu tenul ei palid și ca vor completa buzele ei roșii.