Spini... si dragoste

O eternitate fără tine

Visez nimicul gol ce mă-nconjoară zilnic

O veșnicie, parcă, a mai trecut de ieri...

Mă gândesc la tine cum nu-mi mai ești aproape

Și cum prin ochii-mi goi tu nu mai vrei să crezi.

Te-aștept în prag de ușă, te-aștept în miez de zi,

Te-așteaptă chiar și Luna, căzută-n gânduri mii;

Te caut pe-nserate, în mine să nu te pierd,

Căci știu că-ți este frig atunci când nu mă vrei!

Eternitatea parcă-i acum doar umbră, fum

Mânjită de-al meu dor de-a te vedea în drum

Să-mi amintesc de tine așa cum te știam:

Poet tăcut, trecut prin ani de porțelan.