°•○●Şcoala Fiat Lux●○•°

Amin

Amin=Asa sa fie

------------------------------------

Ma trezesc cu o durere oribila de cap. Ce naiba s-a întâmplat? Cu cat încerc sa îmi aduc aminte,cu atât migrenele se înrăutățesc mai tare. Dar un lucru tot îl țin minte-nu eram în pat când am leșinat.
-Neata soare! Ți-a prins bine somnul de prânz?ma întreabă Lucas din bucatarie. Vrei niște mâncare?
-Sigur! Dar cum am ajuns aici?...Lucas,ai ceva de mărturisit?
-Stai calma! Lucy te-a găsit lesinata în baie și m-a chemat pe mine. Sti ce s-a întâmplat? ma întreabă el ingrijorat
-Tot ce îmi amintesc este vocea asta de bărbat. E ciudat ca îmi pare atât de cunoscuta dar nu știu de unde. E ca vocea lupului din vis dar pot sa jur ca am mai auzit-o și inainte.
-Mai ți minte ce îți zicea?
-Nu mai știu exact. Ceva despre putere și niște "Ei". După totul s-a întunecat și mi-am pierdut cunostinta.
-Deci a început. Nu mai avem timp de pierdut. Iar dacă e asa cum bănui eu, ești în pericol,Emma!spune el îngândurat. Am crezut ca dacă nu îți spun te voi feri de pericole,măcar provizoriu, dar se pare ca nu merge asa.Asculta-ma bine! Ce urmează sa îți zic sunt informații strict secrete,numai cei de clasa intai au acces la ele.
-Dar tu ești de clasa a doua,nu? Cum ai reușit sa le afli?întreb uimita.
-Eh,am tras și eu niște sfori.Dar nu contează asta acum. Dacă afla cineva ca ți-am zis,postul meu de instructor e ultimul lucru pentru care sa îmi fac griji.Acum jura!
-Nu am sa spun nimanui,Lucas! Iar dacă o fac,fie ca unicornii sa ma găsească și ma pape pana nu mai rămâne nimic din mine! Spun serioasa cu mana la inima.
-OK....Cred ca merge și asa...,afirma sceptic. Oricum,asculta bine ce îți zic și nu ma întrerupe,bine?
-Nici dacă vreau la baie?
-Nici măcar atunci!
-Offf! Bine! Poți sa începi.
Lucas scoate o carte groasa de sub pat și începe sa o răsfoiască cu grija. Părea chiar veche,paginile fiind îngălbenite iar pielea în care era păstrată părea ca nu mai rezista mult. Bărbatul îmi întinde cartea iar eu admir pentru câteva secunde scrisul de pe ea, după care ma uit întrebător către el.
-Citește cu voce tare pagina din dreapta.
Îmi îndrept privirea spre acea pagina impluta cu un scris elegant , cu mici înflorituri pe marginea foii. Observ ca este o fila dintr-un jurnal chiar vechi ,înscrierile datând din 05.03.1219 d.h. și aparținând lui Sir Frederic Julius Winnog.Incep sa citesc-

"Am sa scriu aceste însemnări în speranța că viitoarele generații vor afla adevărul despre trecut,exact cum s-a întâmplat, nealterat de scurgerea timpului. Despre noapte in care am aflat ca tot ce stiam era o minciuna și am cunoscut nedreptatea si tradarea. Noapte în care totul s-a schibat iar ochii mei au cunoscut o alta lume:una crâncenă, nemiloasa,insetata de sânge proaspat...

Am ajuns în fata peșterii cu câteva momente înainte ca soarele sa dispară de pe cer și sa facă loc nopții, noaptea solstițiului de vara. Cerul,scăldat în culorile apusului, se întunecă tot mai mult,pana când prima stea își face apariția, Luceafărul ,tovarasul nostru. Știam ca acesta era semnalul,asa ca intru în pestera.
Umiditatea aerului și mirosul morții îmi trezesc amintiri dureroase.Îmi aduc aminte când am venit aici pentru prima data,cu tatăl meu. Pe atunci el era conducătorul legiunii de vest iar eu doar un cavaler , cel care urma sa conducă armata după moartea sa.
Tata îmi povestise despre aceste întâlniri secrete cu Ei,Bătrânii. O data pe an, în noaptea solstitiului, marii conducători se întâlneau cu Cei Sfinți, numiți și Bătrâni, pentru a raporta situația in care ne aflam. Ei nu părăseau niciodată pestera dar totuși ei sunt cei care au pus bazele Ordinului și cei care il conduc din umbra. Ei decid pe cine atacam și pe cine nu,pe cine slujim și pe cine ucidem. Nimeni nu știe de existenta lor,cu toate ca mai multe legende circula pe baza lor. Unele din ele spun ca sunt preoți păgâni care s-au îndepărtat de calea lui Dumnezeu iar ca pedeapsa au fost exilați în munți. Alta legenda sustine ca sunt ființe nemuritoare,fără chip sau voce,care se roagă lui Satan și țin ritualuri păgâne în peșteri în schimbul nemuririi. Tata îmi spune mereu sa nu dau crezare povestilor, cu toate ce nici el nu stie ce sunt sau cum arata fetele lor.
Prima data când i-am vazut ,am fost îngrozit. Erau ființe uriase,fără chip,învelite în manti lungi și negre. După ce tatăl meu a murit,eu i-am luat locul,astfel fiind nevoit sa particip la întâlniri. Acesta e al doilea an de când vin singur dar nici acum nu m-am obisnuit. Și acum tremur când ii vad iar fiori îmi trec prin tot corpul.
În cele din urma ajung în camera intalnirii , un spațiu uriaș cioplit în stanca și cu pereți pictați cu diverse pantagrame și simboluri necunoscute mie.
-Ai venit!ma trezeste din visare o voce ragusita,de-a dreptul înfiorătoare. Urmeaza-ma!îmi comanda Bătrânul .
Acesta ma duce în mijlocul camerei iar într-un moment de neatenție, mâinile îmi sunt legate iar eu imobilizat pe podeaua rece a peșterii.
-Ce înseamnă asta? Tip eu revoltat dar nu sunt ascultat.
În sala își fac apariția alți 11 Bătrâni care formează un cerc în jurul meu.Acestia aprind lumânări și le aseaza în colturi,astfel formând o pantagrama cu cinci colturi în jurul meu. După, aceștia încep sa se roage și sa spună rugaciuni într-o limba străină mie.
-În numele Stăpânului nostru,pentru faptele tale care pătează numele Ordinului Sfânt și puritatea lui,te condamn! Pedeapsa îți va fi crâncenă iar viata pecetluita. Puterile date de însuși Dumnezeul nostru îți vor fi luate iar trupul tău va fi exilat și uitat. Singurătatea îți va fi mama iar durerea tata!Amin! spune unul dintre Bătrâni.
Ceilalți încă cantau și se rugau iar când cel care a vorbit pana acum s-a alăturat cercului,o flacăra mov,orbitoare ,îmi cuprinde trupul și ma mistuie. Pielea îmi arde iar urlete agonisante răsună printre rugăciuni. Durerea este de nesuportat si simt cum celalalt eu,în forma sa de leu,pune stapanire pe mine. Ragete puternice îmi ies din gura dar focul nu încetează, ba chiar devine mai aprig,ajungându-mi pana în suflet. Cu ultimele puteri,încerc sa rup sfoara ce îmi lega mâinile dar fără folos. Simt cum leul meu își da ultima suflare,împreună cu o parte din mine, iar durerea provocata e mai sfâșietoare dacă cea fizica. Am pierdut cel mai important lucru din viata mea și nu îl mai pot recupera vreodată. O lacrima îmi atinge obrazul iar eu urlu în agonie.
-În numele si puterea celui de sus,s-a făcut dreptate,tipa un Bătrân și îmi inpunge umărul cu un fier fierbinte. Acum pleaca ,pangaritule, și fieti calea bleatema cu obstacole și durere!
După ce termica cu prevestirea lui,toți ceilalți dispar și ma lasă singur în încăperea asta blestemata,cu sufletul sfasiat si corpul rănit. Acum ca am fost însemnat cu pecetea lor,semiluna, nu ma mai pot întoarce la ai mei. Sunt sortit pieirii și o stiu bine. Un singur lucru ma mai tine în viata acum-setea de razbunare. Nu ii voi lasă să scape,chiar și cu prețul vieții mele. Am a îmi vând și sufletul diavolului numai ca sa ii vad suferind pe acei monștri. Am sa le rup fiecare os,am sa ma desfat cu sângele lor și am sa savurez urletele lor. Iar dacă eu nu voi izbuti, fie ca urmașii mei,cei cu răzbunarea în vene și în ochi, sa imi desavarseasca razbunarea. Amin,Doamne!Amin!

--------------

Scuze daca a fost plictisitor ,fara sens sau prea dramatic.Am sa incerc sa remediez greselile.Sper ca va place pana acum ,macar putin.