My life in the Military Academy

Capitolul 1 .

Viata Jessicai era una linistita si lipsita de griji pana cand a primit o scrisoare de la parintii ei , care in acest moment nu locuiau cu ea , spunandu-i ca trebuie sa se vada cat de repede posibil pentru a-i da o veste nu tocmai placuta pentru ea . Bineinteles ca fata a incercat sa-i faca pe parintii ei sa-i spuna mai repede despre ce este vorba , dar fara niciun rost, asa ca Jessicai nu-i mai ramanea nimic de facut decat sa astepte venirea parintilor ei ca sa poata afla ce lucru atat de important nu poate fi spus la telefon. Adriana si Alonzo Brown , parintii Jessicai erau foarte cunoscuti datorita firmei lor Brown Interprises , care era cunoscuta peste tot in lume ca fiind cea mai renumita firma de masini . Aici erau construite masini de ultima generatie cu motoare puternice, iar din acest lucru parintii Jessicai erau plecati foarte mult timp , lasand-o singura . Jessica este o fiinta calma , invata bine la scoala si nu a creat niciodata probleme parintilor ei de care sa se rusineze, iar de frumusetea ei nici nu se poate vorbi , avea o frumusete orbitoare, ochii caprui,buzele rozalii ca trandafirul iar parul era la fel si el de frumos.Mostenise frumusetea de la mama ei ,care , desi avea 40 de ani arata ca si la 25.

Venise si ziua mult asteptata de Jessica , ziua in care parintii ei ajung acasa . Ea , cuminte ii astepta in aeroport ca de fiecare data dealtfel . Mama ei iesise prima din avion urmata si de Alonzo,tatal Jessicai , si cum o vazu-se pe micuta lui fetita , pentru ca pentru el tot micuta ramane pana se va casatori , face pasii mai mari pentru a ajunge langa ea si sa o poata imbratisa strans.

- Ce dor mi-a fost de tine fluturasul meu !

-Si mie mi-a fost dor de tine , tati .De amandoi defapt , spune Jessica cuprinzand-o si pe mama ei intr-o imbratisare calda.

- Sa mergem acasa , avem multe de vorbit , spune Adriana , pornind spre masina care ii astepta in parcarea aeroportului.

***

- Acum ca am ajuns acasa , imi puteti spune despre ce lucru atat de important vreti sa vorbim?

- Te rog sa iei un loc , draga mea ca sa putem incepe, spune mama ei cu blandete .

- Okk..ma ingrijorati, despre ce este vorba?

- Draga mea, eu impreuna cu tatal tau ne-am gandit, ca ar fi bine pentru tine ca sa te inscri la Academia Militara din Montana .

Din perspectiva Jessicai :*

- Ce ??? Nu puteti sa-mi faceti asta , spun eu cu lacrimi in ochi . Stiti ca niciodata nu mi-a placut la munte,si cum vine asta cu Academia Militara? Niciodata nu ati mai adus in discutie acest subiect si acum gata, vreti sa ma trimiteti acolo.

- Draga mea,te rog asculta-ne...este pentru binele tau,noi nu putem fi in permanenta cu tine ca sa te protejam si am vazut aceasta scoala ca pe o optiune foarte buna pentru a te putea apara.

- Nuu...nu se poate,este o gluma, nu ? Spuneti-mi ca este o gluma , va roogg !

- Ne pare rau scumpo ,dar deja ti-am depus dosarul si ai fost acceptata , luni la prima ora o sa pleci .

- Dar de ce atat de repede ? Si prietenii mei? Am o viata aici , nu puteti sa-mi faceti asta ! De ce tocmai mie dintre atat de multe persoane de pe planeta asta.Cu ce ti-am gresit Doamne ?

- Du-te si incepe-ti bagajul draga, spune tata si el cu lacrimi in ochi ca mine de altfel.

Chiar daca as mai incerca acum , nu pot sa le schimb decizia , asa ca fac cum imi spune tata si urc scarile pana la mine in camera ca sa pot sa-mi plang singura de mila. Nu stiu de unde le-a venit ideea aceasta in cap , dar am sa fac cum spun ei ,doar sunt parintii mei si stiu ce este cel mai bine pentru mine , nu ? Sau cel putin asa cred .

***

Zilele au trecut atat de repede , de zici ca a trecut doar o secunda, si acum iata-ma aici , in fata unui autocar verde inchis foarte urat care presupun ca ma va duce pana la inchisoarea vietii mele , pentru ca eu asa o numesc aceasta academie : inchisoare. Mama si tata stau acum in fata mea , incercand sa para puternici dar stiu ca si pe ei ii doare la fel de mult ca si pe mine despartirea aceasta , deci nu stiu de ce au decis sa ma trimita aici , dar jur ca am sa aflu , chiar de-ar fi ultimul lucru pe care il fac .

- Nu plange scumpo ,incearca sa ma calmeze mama..este spre binele tau ,continua ea .

- O sa-mi fie dor de voi , spun eu suspinand usor.

- Si noua scumpo , si noua !

I-am imbratisat pe amandoi pe rand , apoi am pornit usor spre autocar. Ajunsa in el m-am pus pe primul scaun gol de langa fereastra asteptand sa porneasca odata nenorocitul asta de autocar , care ma va duce direct in varful muntelui din Montana. Ascultam muzica la casti , cand deodata am simtit o mana ce se aseaza usor peste umarul meu . Speriata , ma intorc si dau ochi in ochi cu un baiat superb , cu niste ochi albastru -grioi , care se uitau intens si usor seducator la mine . Incercand sa ma prefac ca nu-mi pasa am incercat sa ma intorc la treaba mea , dar mana lui de data aceasta mi-a prins incheietura mainii si in timp ce se aseza pe scaunul liber de langa mine mi- a asezat mana in poala lui .

- Cum te numesti papusa?

- Nu vad care ar fi problema ta ! Spun eu tragandu-mi mana din poala sa .

- Cam artagoasa..imi place !

- Aaa , da? Spun eu ,inca neintelegand ce fel de joc joaca.

- Da. Vad ca esti noua pe aici,dar stai linistita , pot sa-ti arat eu cand ajungem toate imprejurimile , spune el pe un ton usor seducator.

- Nu , multumesc , cred ca ma descurc si singura.

- Ok draga , si tot nu vrei sa-mi spui cum te numesti?

- Jessica...Jessica Brown.

- Robert Sanchez , incantat . Spune el intinzandu-mi mana . Si cum de o fata asa de finuta ca tine , a ajuns sa fie intr-un loc ca acesta?

- Parintii mei m-au obligat spunandu-mi ca ii cel mai bine pentru mine , bla ,bla,bla ..

- Poate au avut un motiv intemeiat.

- Nu incerca sa le gasesti scuze , si oricum n-ar trebui sa vorbesc lucruri personale cu strainii..

- Dar , eu nu sunt un strain , spune el indignat.

- Nu ? Te cunosc de 5 minute, spun eu razand.

- Bine , bine ... Am putea ajunge buni prieteni daca si tu iti doresti . Crede-ma, ii bine sa sti pe cineva cunosut acolo unde mergem.

- Daca vrei sa fim prieteni trebuie sa incetezi cu "papusa' , ok ?

- Ok sefaa , cum spuneti dumneavoastra , spune luand o pozitie de drept .

- Nu esti chiar asa de rau , spun eu cand am simtit ca autocarul incepe sa se miste .

O sa dureze ceva timp pana ajungem , iar eu in momentul acesta sunt foarte obosita , asa ca involuntar mi-am pus capul pe umarul lui Robert si nici nu am simtit cum ma cuprinse somnul ,pana am adormit .

Gata si primul capitol la My life in the Academy Miltary . Sper ca va placut si sper sa cititi in continuare . Din capitolul 2 o sa fie mai multa actiune , acum am facut doar introducerea in aceasta lume. La media o aveti pe Jessica . :*

Cum vi se pare Jessica ? Cine credeti ca este Robert ?

Astept parerile voastre .. Kisses :****

Roxanne_06