Furtuna adolescentilor

Ma mut in Japonia cu sau fara tine !

Zilele astea traiesc intr-un haos total. Si eu care credeam ca Gale e mort... Tatal lui e mort. Stai! Trebuie sa par suparata? Asa face o iubita buna cand tatal ei il impusca intr-un spital pe tatal iubitului? Chiar si acum? Dar macar e mort? Si Gale de ce nu poare afectat ?! Mereu am urat intrebarile. Mai ales cand primeam teste cu o tona de intrebari. Totusi, cred ca e mai rau sa-mi pun singura atatea intrebari fara raspuns.

O asistenta lesinase, iar doi pacienti stateau ingroziti in cadrul unei usi deschise. Tata se uita in gol. Eu explodam pe interior. Si apoi totul s-a incetosat in jurul meu. Privirea mea era atintita asupra unei imagini ireale , care defapt era doar in capul meu: eu intr-un avion, plecand spre necunoscut, spre libertate. Niciodata nu mi-am imaginat ca o sa fug de propriile probleme. Mereu am fost fata aia rebela pe care toti o credeau in stare sa treaca peste orice. Inainte nu renuntam indiferent de ceea ce pateam. Aia eram eu. Acum nu mai sunt asa sigura de cine sunt. Probleme, probleme, probleme.

-Anda? Anda! Gale ma trezit din reveratia mea. I-am observat privirea ingrigorata si m-au apucat nervii.

-Iti pasa mai mult de mine decat de propriul tau tata ?! Barbatul care te-a crescut sta intins pe jos, poate chiar mort, iar tie nu-ti pasa ! Cum poti sa nu ai sentimente? am tipat la el frustrata de atata insensibilitate. Raspunsul a fost tot in forma de tipat, doar... mai socant.

-EL NU E TATAL MEU ! Bine ...e tatal meu. Tata vitreg. Tatal meu real e mort.

Nu am stiut cum sa reactionez. Asa ca pur si simplu...am fugit.

***

Jumate de ora mai tarziu eram in camera mea. Mi-am pus cateva haine si laptopul intr-o geanta si am iesit pe usa. La 5 ani am inceput sa strang bani. Mereu am visat ca la 21 de ani sa ma mut intr-o vila pe plaja. Cred ca asta se v-a intampla mai devreme decat planuisem. Dupa un studiu mai amanuntit am observat ca nu o sa ajung prea departe asa. Am cautat in biroul tatei cardul de credit. Dupa cateva sertatre trantite am gasit bugata de plastic magica.

In momentul cand am iesit pe usa din fata si m-am urcat in taxi imi repetam in minte doar un singur cuvant : fugi ! Si asta am facut. M-am urcat in primul avion spre... Japonia.

***

Micul gemulet al avionului inghetase din cauza altitudinii. Tipul de langa mine a dormit tot drumul, iar muzica din casti nu face altceva decat sa ma streseze mai mult. Intr-un final am alunecat in lumea viselor.

M-am trezit brusc. Nu mai sunt in avion. Sunt intr-o camera de hotel. Prin usa care duce spre baie iese un abur caldut. Printre aburi se vede usor o silueta. Dupa asta mi-am auzit propria voce. Nu o controlam eu. Parca toate se derulau ca intr-un film. Doar regizorul modifica scenariul. Eu doar trebuia sa-l respect.

-Trebuia sa ma scoli mai devreme. De ce m-ai lasat sa dorm atat? am intrebat silueta necunoscuta.

-Tu nu te 'scoli'. Altcineva face asta. Vrei sa-l cunosti ?

Am putut sa deslusesc un zambet dupa ce mi-a dat replica asta 'geniala'. Inca nu-mi dadusem seama cu cine vorbem, dar intr-un fel, deja stiam. Am deschis gura sa zic ceva, dar pana la urma m-am razgandit. Gale s-a asezat langa mine, pe pat. M-a cuprins cu bratele si m-a tras la pieptul lui. Ii putem simti respiratia pe gatul meu. Si apoi buzele. Se plimbau libere pe pielea mea. Printre ale mele mi-a scapat un geamat care l-a facut sa chicoteasca. Mana lui dreapta dansa pe coapsa mea. Ma simteam atat de bine...

Si dupa asta...chiar am simtit o mana pe picioarul meu. Era a tipului ala ciudat care sta langa mine in avion. Am deschis ochii nervoasa si i-am trantit mana in alta parte. M-am ridicat frustrata de pe scaunul meu si m-am mutat cateva scaune mai incolo, langa o batranica. Era un vis prea frumos ca sa fie adevarat. Pe jumatate eram constienta ca visam, dar cu toate astea, ma doare sa stiu ca el nu e aici cu mine.

Am fost informati ca in 10 minute aterizam, iar eu am fost usurata ca o sa ajung din nou pe pamant.