Life in doubles [F.F.Z.M.]

Chapter IX

*De maine nu vei mai lucra pentru mine!* spune serios.

*Poftim?* întreb deja asteptandu-ma la ce se poate mai rau.

*In seara asta vreau sa fi prezenta la cina, si spunei asta si lui Zayn! Nu va fi cea mai fericita persoana din lume.* imi spune el.

*Ok!!* spun nedumerita.

Sincer in momentul acesta sunt extrem de obosita si, sa ma mai sune si domnul Malik si sa ma anunte sa vin in seara asta la el, oare chiar a aflat? Gandul acela ma dispera absolut.

...

Zayn P.O.V.

*Aham!* este tot ce spun stand cu fosta celui mai bun prieten al meu. Oare ce naiba a putut sa vada Harry la ea. Gandesc privind-o in timp ce numara pe degete ce si-a cumparat din plaja de pe langa Malibú. Eram atat De imteresat de crapaturile parchetului incat nici nu am observat ca am ajuns in bucatarie.

Imi ridic privirea din podea.

*Bell!* exclam eu uimit de faptul ca e chiar se afla aici, cu mine. Adica nu ma mira faptul ca este aici, mereu a fost.

*Vaiii, credeam ca ai vazut doar acel cap mare si blond de care muriti amandoi!* exclama ea uitandu-se si la mine si la Harry, ca apoi amandoi sa dăm negativ din cap.

*Nu-i asa!* spunem amandoi la unison, cu toate ca stim ca noi doi mereu ne-am imprumutat preietenele. Do not judge me!

*Mdea! In fine ceva-i putred aici!* spune ea fluturandu-si parul in aer. Mereu a fost asa. De cand o stiu, faza este ca noi dupa despartirea parintilor mei.... Nu prea am comunicat, mai mult m-am retras in mine, si asa am dat de Harry, care a fost mereu aici la fiecare hop al vietii mele, la fel cum era ea atunci de mult, jucandu-ne amandoi, cu toate ca eram diferiti, eram cei mai buni prieteni. Dar acum a revenit si sper ca legatura dintre noi care s-a rupt , acel fir de ata care a cost taiat, sper sa se transforme intr-un nod stabil, care sper sa fie destul de dur, nu va fii ca inainte, dar sper ca va fi cel putin identic.

*Okay? Hai sa vedem cum facem. Eu cand am sa ajung inapoi aici, vreau sa gesesc toate lucrurile mele, despachetate, si in dulap. Si o camera fara Taylor! Multumesc , ma m-ati ascultat! Muahh!* spune luandu-si geanta , ochelarii si iesind pe usa.

*Dar , Bell unde ai de gand sa te duci?* o întreb curios.

*La mall!* imi raspunde fara sa ma priveasca.

......

Rose P.O.V.

*Vrei sa iesi odata din cabina aceea nenorocita!* tip eu la Eve din fata cabinei sale din C&A. Mereu m-a spetiat magazinul acesta. Ce magazine mai are reclame atarnate peste tot , la fel ca în filmele acelea de groaza. In finee.... Chestia asta nu mai conteaza acum. Tot ce nu imi pot scoate din cap pana si la ora aceasta este convorbirea cu domnul Malik, oare Jesy i-a spus. Dar de unde ar face ea rost de asa ceva. Nu prea cred ca mintea eu bolnava ar fi in stare sa faca asa ceva. Sa isi distruga toate planurile singura.

*Cum este asta?* intreaba ea din cabina de proba.

*Vai de mine Eve, fato , dar sa sti că eu vad prin drapaje.* spun sarcastica. Sunt cu nervii la pamant, si fix acum imi trebuia sa merg cu Eve in mall.

*Pai intra!* spune ea, si dã drapajul la o parte. Ii privesc cu admiratie spatele său gol, acoperit doar cu o bucata de panza crem, la fel si din fata , rochia era la fel de superb ea, mereu culoarea neagra.

*Este....* spun eu și înghit în sec. *Minciună sau adevăr?* o întreb.

*Minciuna!* spune și îm acelasi timp ridica din spramcene.