Regina Mordorului

Fratia inelului

Lumea s-a schimbat. O simt in tremurul apei... in freamatul pamantului... in miresmele aduse de vant. Multe din cele ce au fost odinioara s-au pierdut.Caci nimeni nu-si mai aminteste azi de ele. Totul a inceput cu faurirea Marilor Inele. Trei le-au fost data elfilor... Nemuritorilor elfi, cele mai intelepte si mai frumoase fapturi. Sapte, seniorilor gnomilor, mesteri in sfredelitul muntilor si iscusiti faurari. Iar alte noua inele le-au fost daruite oamenilor, care, mai presus de orice, isi doreau putere. Caci in aceste Inele fusesera ferecate puterea si dorinta de a stapani celelalte semintii. Dar toti au fost inselati, caci a mai fost faurit un inel... in tinutul Mordor, in strafundurile Muntelui de Foc, Sauron, Seniorul intunericului, a faurit in mare taina Inelul Suprem, care sa le stapaneasca pe toate celelalte. In acest inel si-a pus toata cruzimea, ura si dorinta de a supune tot ce e viu. Un inel care sa le stapaneasca pe toate celelalte. Unul cate unul, tinuturile Libere ale Pamantului de Mijloc au cazut prada puterii Inelului. Dar cateva i-au rezistat. O ultima alianta a oamenilor si a elfilor s-a impotrivit ostirilor din Mordor si s-a luptat petru libertatea Pamantului de Mijloc, pe povarnisurile Muntelui de Foc. Victoria era aproape. Dar nimeni nu se putea impotrivi puterii inelului. In acel moment, cand speranta parea sa fi murit pe veci, Isilidur, fiul regelui, a ridicat sabia tatalui sau. Sauron, dusmanul Oamenilor Liberi din pamantul de mijloc, a fost infrant. Inelul a ajuns la Isilidur, care a avut sansa unica de a distruge Raul pe vecie. Dar inimile oamenilor sunt o prada usoara. Iar Inelul Puterii are o vointa a lui. Pe Isilidur l-a tradat si i-a adus pieirea. Iar lucruri ce n-ar fi trebuit in veci uitate s-au pierdut in neant. Istoria a devenit legenda... legenda s-a prefacut in mit... si, timp de 2500 de ani, Inelul a disparut dintre cele stiute. Pana cand sansa i-a suras din nou, si Inelul s ademenit un alt purtator.
- Nepretuitul meu!
Inelul a ajuns la fiinta numita Gollum, care l-a dus in adancul Muntilor Paclosi. Si acolo l-a mistuit Inelul.
- A venit la mine. E al meu! Dragostea mea! E al meu! Nepretuitul meu!
Datorita Inelului, Gollum a avut parte de o viata nefiresc de lunga. Timp de 500 de ani, Inelul i-a inveninat mintea. Si, in tenebrele grotei lui Gollum, a asteptat... intunericul s-a furisat iarasi peste paduri... A crescut zvonul despre Umbra de la Rasarit si soaptele infioratoare despre o teama fara nume... iar Inelul Puterii a inteles atunci ca vremea lui sosise din nou. Asa ca l-a parasit pe Gollum. Dar a fost gasit de cea de pe urma fiinta imaginabila. De un hobbit. Bilbo Baggins, din Comitat.
- Un inel!
- Pierdut! Nepretuitul meu! L-am pierdut!
Va veni curad ziua in care soarta tuturor va sta in mainile hobbitilor. Dar si altceva a aparut in Muntele de Foc. Marylon, singura fiica a lui Sauron, s-a nascut in ziua in care a fost faurit Inelul. Ea este destinata sa fie urmatoarea regina a Mordorului... In ziua in care Sauron a fost infrant, Elaguna, mama lui Marylon, a luat-o in regatul norilor, unde a crescut...
A 22-a zi a lunii septembrie a anului 1400 dupa intocmirea Comitatului. Bag End, Bagshot Row, Hobbiton, Westfarthing, Comitatul, Pamantul de Mijloc. A Treia Era a acestei lumi. Pana-ntr-acolo si inapoi... Povestea unui Hobbit, de Bilbo Baggins. Si acum, de unde sa incepem? Da... " Cu privire la... Hobbiti." Hobbitii traiuau si lucrau pamantul in cele patru regiuni ale Comitatului, de multe sute de ani, multumiti ca nu iau si nici nu sunt luati in seama de lumea Marii Familii. Pamantul de mijloc fiind, mai presus de toate, plini de fapturi stranii, fara numar. Hobbitii trebuie ca pareau de mica insemnatate, nefiind nici vestiti ca mari razboinici, nici numarandu-se pintre cei ma intelepti.
- Frodo! E cineva la usa.
De fapt, se distingeau prin ceva: singura pasiune reala a Hobbitilor era hrana. Nedreapta observatie de vreme ce manifestam si o puternica preocupare pentru prepararea berii si pufaitul pipei. Dar sufletele noastre nu vor decat sa se odihneasca in pace intr-un pamant roditor si bine lucrat. Pentru ca toti Hobbitii indrageau lucrurile care cresteau. Fara indoiala ca pentru altii, obiceiurile noastre pareau ciudate. Dar astazi, ca de altfel in toate zilele asta inseamna acasa pentru mine. Nu este un lucru rau sa sarbatoesti o viata simpla.
- Frodo, usa! Stickelbacks. Unde-i baiatul asta? Frodo!
- De la usa incepe drumul... Pe care voi si eu s-apuc. Drumu-n jos in vale duce... Si grabit de-acolo curge. De la usa incepe drumul... Pe care voi si eu s-apuc.
- Ai intarziat!
- Un vrajitor nu intarzie niciodata, Frodol Baggins! Nici prea devreme nu ajunge. Ajunge exact cand isi pune in gand sa ajunga!
- Asa e. (Marylon)
- Cat ma bucur sa te vad, Gandalf! La fel si pe tine, Marylon!
- Sentimentul este reciproc!
- Doar nu-ti inchipuiai ca o sa lipsim de la aniversarea unchiului Bilbo? (Gandalflin)
- Ce mai face pungasul ala batran? Am auzit ca va fi o petrecere de un fast deosebit.
- Doar il stii pe Bilbolyn... A pus tot Comitatul pe jar.
- Asta trebuie sa-l incante foarte tare.
- A invitat jumatate din Comintat. Oricum, restul vor sosi pe nepusa masa.
Si asa viata in Comitat isi urma cursul, aidoma intregului Ev care se scursese: plini de urcusuri si coborasuri, iar scimbarea vine incet. Daca va mai veni. Caci in Comitat lucrurile sunt facute sa dainuiasca, tracand din generatie in generatie. Dintotdeauna a locuit sub deal un Baggins, in Bag End. Si asa a fi de-a pururi.
- Sa va spun pe-a dreapta, Bilbolyn se poarta cam ciudat in ultima vreme.
- O, serios?zice Marylon.
- Mai mult ca de obicei. S- inchis in studiu. Petrece ceausuri intregi buchisind harti vechi, atunci cand crede ca nu ma uit.
- Unde a disparut? (Bilbo)
- Il framanta ceva... Bine, tine pentru tine!
- Ce?
- Dar stiu ca ai sa faci ceva.
- Fereasca-se!
- Pana sa apare-ti voi, noi, cei din neamul Baggins, eram tare linistiti.
- Intr-adevar.
Intr-un final, Gandalflin ajunge in Bag End.
- Cioc, cioc!
- Cine e la usa?
- Niste vechi prieteni!
- Gandalflin ce bine imi pare sa te vad!
- 111 ani! Cine ar fi crezut? Nu ai imbatranit nici macar o zi...
- Dar intrati, intrati! Mai am niste vin din Podgorile Vechi.
- Doar niste ceai, multumim!
- Bilbolyn Baggins!
- Sunt Sackville- Bagginsii! Nu sunt acasa! Vreau sa vad muntii, Gandalflin! Ma simt batran, stiu ca nu o arat, dar simt. Ma simt slab.

Seara la petrecere

- O sa fie o seara reusita Gandalfin!
- Gandalflin, uite cine vine! zice Marylon.
- Vechii nostri prieteni!
Tocmai sosisera elfii si piticii. Prieteni a lui Bilbolyn. Thandruil, Legolas, si cei 12 pitici ramasi de la razboiul celor cinci ostiri. Marylon zboara fericita inspre elfi. E fericita ca il vede pe Legolas. Era cel mai bun prieten al ei.
- Legolas!
- Marylon!
- Ce bine imi pare sa te vad! Mi-ai lipsit.
- Si tu mie Legolas! Hai sa dansam! Ador dansul hobittilor!
- Dar eu nu stiu nici un pas!
- Lasa-te purtat de val!
- Fie... Dar nu imi convine idea...
- Oh, nu te mai smiorcai atata!
Cei doi danseaza fericiti pana la ora mesei. Lungul discurs a lui Bilbo i-a uimit pe toti invitatii. Si apoi...dispare. Toata lumea e speriata.
- Unde e Bilbo?
- Nu stiu Marylon, dar cu siguranta e ceva putred la mijloc.
Marylon il urmareste pe Bilbo pana in Bag End.
- Bilbol Baggins iti ordon sa te opresti!
Nici un raspuns.
- Ha ha ha!
- Nenorocitule...
Bilbo isi ia lucrurile si se pregateste e plecare.
- Iti inchipui, probabil, ca ai facut o chestie tare isteata.
- Zau, Gandalf! Nu le-ai vazut mutrele?
- Exista multe inele magice, dar nici unul nu ar trebui folosit nechibzuit! Si pe deasupra, toate inele îi revin lui Marylon!
- A foat doar o mica distractie!
- Mica distractie? Pana si pe mine m-ai speriat!spune Marylon.
- Dar probabil ca aveti dreptate ca intotdeauna. O sa stati cu un ochi pe Frodol?
- Cu toti ochii. De cate ori ne voi putea lipsi de ei.
- Mai de graba tu! Eu o sa stau numai cu Frodo de acum inainte.
- Ii las totul.
- Cum ramane cu inelul? I-l lasi si pe el?
- Da, da... E un plic acolo, pe policioara. Nu, stai... E aici, in buzunarul meu. Nu e... Nu-i asa ca e ciudat?
- Bilbo... ce se intampla?zice Marylon
- Dar la urma urmei... De ce nu?
- De ce nu ce? Bilbo, raspunde!
- De ce nu l-as pastra?
- Trebuie sa lasi aici inelul, Bilbo. E chiar asa de greu?intreaba Gandalflin.
- Nu... Si da. Nu-mi vine sa ma despart de el. E al meu! El l-am gasit! A venit la mine!
- Nu e cazil sa te infurii.
- E numai din vina voastra! E al meu. E doar al meu! Nepretuitul meu!
- Nepretuit?spun Marylon si Gandalflin in cor.
- Candva i-a mai spun asa si altcineva... (spune Gandalf)
- Ce va priveste pe voi ce fac cu lucrurile mele?
- Credem ca inelul a foat al tau indeajuns de mult, spune Marylon.
- Il vrei pentru tine, Marylon!
- Bilbolyn Baggins!tipa Gandalf. Nu ne confunda cu niste scamatorri de balci! Nu urmarim sa te jefuim. Vrem sa te ajutam.
- Ti-am fost prieteni toti acesti ani multi ani, spume calma Marylon. Ai incredere in noi, asa cum ai avut. Desparte-te de el.
- Aveti dreptate. Inelul trebuie sa fie al lui Frodo. E tarziu. Am drum lung de starbatut.
- Bilbo... Inelul ti-a ramas in buzunar.
- Da...
Si astfel îi da drumul pe podea.
- Cu bine... Bilbo. Pana ne vom intalni din nou.
Marylon se apleca sa ia inelul. Dar ce vede o traumatizeaza.
In viziune: Margoloth! Tată? Adu-mi silmarinii( bijuterii-fiinte faurite in al doilea ev) si inelul... Da tata.
- Marylon! Ce ai vazut?
- ... Doar un ochi inflacarat.
- Hm, bine.
Ajuns acasa, Frodo descopera inelul.
- Bilbo! Bilbo! A plecat, nu-i asa? A vorbit atat de mult despre plecare, incat nu mai credeam ca o s-o mai faca. Gandalf... Marylon...
- Inelul lui Bilbo!spune Gandalf zambind catre Frodo. S-a dus sa stea la elfi. Ti-a lasat tie Fundatura.
Marylon ii intinde un plic lui Frodo, si el pune Inelul inauntru.
- Impreuna cu toate bunurile lui. Inelul e al tau acum!spune Marylon.
- Nu-l tine la vedere!il sfatuieste Gandalf.
- Unde pleci?intreaba Frodo.
- Sa rezolv niste treburi.
- Ce treburi?
- Sunt intrebari care cauta raspuns.
- Dar abia ai venit! Nu inteleg.
- Nici eu.
- Tine-l bine ascuns. Tine-l in siguranta. Apropo, Marylon, elfii si gnomii se pregatesc sa plece. Dute si i-ati ramas bun.
- Da, Gandalf.
Dupa ce Marylon isi ia repede ramas bun de la prietenii ei, Gandalf pleca inspre Gondor.
Intre timp, Calaretii Negrii din Mordor au pornit catre Comitat. Frodo si prietenii sai la carciuma, cantad fericiti. Batrani vorbeau intr-un colt:
- Se aude ca niste oameni stranii trec prin Comitat. Pitici si alte lichele fara capatai. Razboiul mocneste.
- Muntii colcaie de goblini.
- De departe toate acestea sumt basme si povesti pentru copii. Ati inceput sa vorbiti ca batranul Bilbo Baggins. Spiritual a fost.
- Tanarul domn Frodo de aici este spiritual.
- Si mandu de asta!raspunde Frodo de la masa lui. Noroc, Marylon.
- Noroc.
Dupa multa bere toti se duc acasa. Frodo ii spune lui Sam:
- Nu-ti face griji. Rosie stie sa recunoasca idioti.
- Sa speram.
Acasa, Marylon si Frodo il intalnesc pe Gandalf.
- Gandalf? Ce faci aici?inteaba Marylon.
- Inelul Frodo! E in siguranta?
- Da de ce?