Intre Doua Lumi

Trecutul si schimbarile

"Picioarele mele goale ating incet podeaua din lemn pentru a nu face zgomot.Lumina lunii patrunde in casa noastra modesta prin fereastra neacoperita.Certurile din miez de noapte devin din ce in ce mai dese.Mintea mea de copil nu intelege ce se intampla,dar cu toate acestea lacrimile nu intarzie sa apara de fiecare data cand tonul tatei urca cu cateva octave si cand farfuriile sunt sparte lasand in urma lor niste cioburi.Ma apropii incet de usa de la bucatarie pentru a asista inca odata la cearta ce imi distruge copilaria.Cu toate ca eram deja obisnuita cu totul,in aceasta noapte totul e diferit.In aceasta noapte urma sa vad cu ochii mei cum viata imi ofera lectii mult prea dure...cum parintii mei ma parasesc pe rand.Zgomotul de pistol s-a auzit de doua ori,iar eu am fugit in camera pregatindu-ma pentru ce-i mai rau."

Ceasul ma scoate cu forta din cosmarul care ma bantuie de zece ani.Ma dau jos din pat si ma imbrac rapid pentru a ajunge la timp in aeroport.Astazi urma sa parasesc casa plina cu amintiri abominabile.
Odata asezata pe locul meu din avion,imi pun castile in urechi,dau volumul la maxim si inchid ochii.Zborul este foarte lung la fel ca distanta dintre Londra si New York,locul in care voi incepe ultimul meu an de liceu.
Avionul aterizeaza la fel de rapid cum a decolat,iar eu imi iau vesnicul meu ghiozdan negru in care se afla cele mai importante lucruri pe care le am, adica telefonul,banii,un album foto si o carte pe care mama o iubea.Cobor din avion buimaca din cauza somnului si intru in aeroport pentru a-mi recupera valiza.Apare printre primele cinci,o iau si ies grabita din acel loc inainte sa incep sa plang vazand toti oamenii aceia care se imbratisaza.Eu nu plang si nici nu am pe nimeni pentru a putea sa-l imbratisez desi as vrea.In drumul meu dau peste o persoana pe care o daram,iar eu cad langa ea.
-Mai uita-te pe unde mergi ! ii spun eu nervoasa fetei pe care eu am lovit-o.
-Imi cer scuze ca tu m-ai daramat,spune ea zambitoare de parca nu tocmai am certat-o.Numele meu este Yolanda.
-Simti ca-mi pasa ?
-Nu,eu doar...
-Dispari din fata mea odata ! ma rastesc eu.
Fata pleaca cu capul in pamant,iar eu imi vad de drum.Poate am fost prea dura cu ea.Nu trebuia sa fac asta,doar a fost vina mea.Indiferenta cu care i-am vorbit m-a ranit chiar si pe mine.Chiar daca regretele ma mistuiau pe interior mi-am vazut de drum.In mai putin de o ora am ajuns in fata noului meu apartament.Am muncit foarte mult pentru a strange banii necesari cumpararii acestui apartament.Stiam ca odata ajunsa aici voi avea sansa sa-mi schimb viata si poate chiar sa-mi uit trecutul aspru si mi se pare ca sunt pe cale sa reusesc.Totul este diferit acum,sunt in New York,intr-un apartament luxos la etajul patru,sunt singura pe lume si am banii mei care nu sunt deloc putini la numar.Acum nimic nu imi mai aduce aminte de casa veche din Londra si de parintii mei care se certau zilnic.Totusi,partea cu singuratatea nu ma bucura deloc.Imi doresc sa am langa mine macar o persoana care chiar sa ma iubeasca si sa nu ma paraseasca niciodata,dar nu am pe nimeni si asta ma demoralizeaza.Oricum,nu pot judeca oamenii ca ma ocolesc,comportamentul meu ii sperie si ii enerveaza pe toti,dar eu nu ma pot schimba nici de as vrea.

Au trecut mai bine de patru ore de cand am ajuns,iar putinele mele haine sunt de mult puse in dulapul mult prea mare pentru ce am eu.Acum ma aflu in bucatarie,pregatindu-mi cina : cartofi la cuptor cu pui,mancarea mea preferata si singura pe care stiu s-o prepar.Eram atat de prinsa in ceea ce faceam in bucatarie,incat m-am speriat atunci cand cineva a inceput sa bata la usa.
-Tu ! Ce cauti aici ?
-Eu aici locuiesc.Nu stiam ca tu stai aici,eu doar venisem sa fac un mic cadou "de bun venit " noului vecin.Poftim,spune si imi intinde un cos plin cu briose.
-Aa...pai...multumesc ! spun eu gandindu-ma ca asta ar trebui sa spun.
-Nu ai pentru ce,imi spune ea si da sa plece .
-Stai ! Adica...nu vrei sa intri ? E gata cina,zic eu zambind ca o toanta.
-Of,credeam ca nu mai intrebi.
Radem amandoua la replica ei.Ne-am asezat la masa si am savurat mancarea gatita de mine,timp in care fata din aeroport mi-a spus mai multe despre ea,eu facand la fel.Au trecut trei ore de cand Yolanda se afla in apartamentul meu.Ea se ridica de pe canapea si se indreapta spre usa.
-Multumesc pentru invitatie, Esther.Mancarea a fost grozava.
-Ma bucur ca ti-a placut.Si,Yolanda,imi pare foarte rau pentru scena din aeroport si chiar ma bucur ca mi-ai fost alaturi in seara aceasta.Sper din tot sufletul ca vei mai veni.
-Asa voi face.Cat despre intamplarea din aeroport,nu-ti face griji ! Iti inteleg comportamentul,ai trecut prin multe.
Dupa ce am imbratisat-o, ea a plecat.Nu imi vine sa cred ca aceasta fata a reusit sa-mi citeasca sufletul ca pe o carte deschisa in doar trei ore.Este prima persoana care nu ma judeca si care a continuat sa apara langa mine chiar daca m-am comportat foarte urat cu ea.Astazi,in compania ei,m-am simtit foarte bine si am uitat de toate gandurile rele.Simt ca in curand nu voi mai putea trai fara prezenta ei.
Dupa ce am curatat totul in urma noastra,mi-am imbracat pijamalele si m-am pus in pat,adormind repede.