Hey, guys ^-^
In primul rand, aceasta carte si acest cont este comun. Autorii cartii sunt: _psyho-blue_ si blackwindow29.
Cand un capitol va fi facut numai de mine sau de Raven , vom scrie la sfarsit capitol facut de Saden sau de Raven sau daca a fost ideea amandurora va fi la sfarsit capitol facut de Evelyn.
Aceasta carte este in totalitate Copyright, deci nu incercati sa copiati pentru ca va trebui sa platiti.
Cu alte cuvinte, speram sa va placa munca noastra si nu uitati de voturi si pareri daca va place, daca nu, sunt bune si vizualizarile.
Lectura placuta ^-^
Ochi caprui si mari, parul blond, buze mari si carnoase, corp slab si firav dar bine lucrat. Clipe de neuitat. De bucurie si tristete. Leagane si topogane, prajituri si sucuri impartite zi de zi. Strangerea maini sale a fost puternica iar prin acel sarut am simtit cum ne punem toate sentimentele pe tava. Iubirea ce era ascunsa era acum scoasa la iveala, dupa 2 ani si cateva luni. Il cunoasc de cand m-am nascut. Dar indiferenta a fost mai putrnica si a invins din pacate dragostea. Asta a fost singurul gand care mi-a trecut prin minte cand am cazut. Apoi totul e in ceata.
----------------------------------
Totul a inceput in 2074, acum doi ani cand aveam 15 ani si am inceput sa sufar de cea mai grea si nemiloasa boala numita dragoste.
Imi aduc aminte cand eram mai mica si citeam cartile de dragoste din trecut. Mama imi spunea ca atunci oameni se iubeau. Nu ma refer la iubire gen mama - fica, ci baiat-fata, familii diferite, sange diferit, trasaturi diferite, trecut diferit.
Mai demult, cand oameni isi intemeiau familii din iubire si duceau o viata fericita si roz cu asa zisa lor "jumatate" se zice ca aveau o viata fericita. Dar eu sunt de parere ca un om nu are o jumatate a lui. El este un intreg, care nu are nevoie de adaugari. Are nevoie doar de prieteni.
Fara sentimente. Fara stres sau orice altceva. Dar inima nu ne anunta inainte sa se indragosteasca. Doar o face si gata. Dar noua nu ne convine, deoarece suferim. Acum 20 de ani, inainte sa ma nasc eu, guvernul si societatea au hotarat ca este mult mai bine daca nu am iubii si nu ne-am indragosti. Deoarece oameni sufera din dragoste. Deoarece se zice ca distruge vieti. Ca oameni daca ajung sa se ataseze prea mult uni de ceilalti s-ar putea sacrifica pentru ca partenerului de viata sa-i fie bine. Asa ca s-a inventat un medicament care te face sa nu iubesti pe altcineva , decat pe cei din familia ta. Delerium.
Genul de iubire frate-sora, sau bunic-nepoata. Doar ca trebuie luat la varsta de 18 ani. Pana atunci nu ai voie deoarece corpul este in crestere si in dezvoltare si te-ar putea afecta.
Noi suntem ultima generatie care va avea parinti, urmatorii vor fi doar niste creatii cu creatori, nu parinti.
Sincer mi se pare totul prea dur. Desi nu stiu ce inseamna " a iubi" cu adevarat, stiu ce inseamna " iubirea de familie ", dar familia trebuie sa o iubesti, asta e principiul cu care functionam noi. Oricat de tamp ai fi, ti la familia ta.
Din cate mi s-a spus, iubirea e un lucru magic, ceva ce te ajuta sa rezisti in lumea asta haotica. Un antidot. Dar sunt de parere ca nu exista magie.
Este adevarat ca unii reusesc in dragoste, altii nu, dar asta inseamna viata. Sa risti.
Nu am vazut niciodata dragoste din partea parintilor, adica mie mi-o arata fiindca sunt obligati sa o faca, dar ei intre ei nu, chiar niciodata, ca si cum ar fi persoane necunoscute. Au camere separate si nu vorbesc niciodata despre ce a fost inainte sa ma nasc eu. Uneori mi-i imginez. Tineri indragostiti, tinandu-se de mana, fluturi in stomac, iubirea citindu-se in ochi, dar asta e doar cum imi imaginez eu, asta nu insemana ca asa e dragostea, practic acest cuvant e interzis pentru mine, dar nu si in ganduri, unde am propia mea lume.
Sunt anumite lucruri care le dezbat aici, lucruri care ma sufoca daca nu le dau drumul, asa ca aici gandurile curg precum apele.
----------------------------------------
Capitol scris de Evelyn
