Momente de neuitat

539 55 18
                                    

Toată lumea era pregătită. Sau, cel puţin, asta încercau să ne arate. La început se dădeau mari viteji că vor reuşi să aranjeze fiecare chestiuţă până la sosirea Teresei, dar, între noi fie vorba, timpul îi presa al naibii de rău, iar ei se mişcau mai ceva ca o broască ţestoasă. Bineînţeles că asta nu era tot! O tensiune densă, aproape palpabilă se simţea în aer, încât mai aveai puţin şi o tăiai cu acel cuţitaş (hmm..cam ascuţit) ce se ivea din buzunarul din spatele blugilor negri ai lui Sebah, dar shh!, nimeni nu trebuie să ştie că eu mă holbam fără neruşinare la el şi ce alte lucruşoare mai are asupra sa tipul. Poate fi periculos...ei bine, pentru el, desigur! Raegan mi se pare mult mai de temut decât băieţaşul ăsta, dar nu ştiţi asta de la mine. Aţi înţeles? Bine, o lăsăm deocamdată aşa. Totuşi, nu vă culcaţi pe o ureche. Sunt cu ochii pe voi! *râde cu un aer malefic, aproape înecându-se cu propriul scuipat; se uită în jur, dar nimeni nu era atent la ce făcea ea; scăpă basma curată de data asta; îşi reluă înapoi activitatea de spion*

În bucătărie era o linişte mormântală. Faith Cross stătea cuminte pe un scaun cu spătar, mângâindu-şi burtica ce era mai vizibilă cu fiecare zi. Urmărea fascinată mişcările mâinilor îndemânatice ale soţului ei. Acesta ornamenta tortul de ciocolată cu diferite figurine ce-i înfăţişau pe ei toţi, Teresa aflându-se în vârf cu un creion în mâna dreaptă şi o carte în cealaltă. Tortul avea în jur de cinci etaje ce aproape abundau în delicioasa ciocolată. Nu se putu abţine şi întinse un deget spre acesta, cât timp Noah se afla cu spatele la ea. Duse repede ciocolata la buze, dar ştiuse că nu va scăpa aşa de uşor de privirea ageră a iubitului ei. Adoptă o faţă de căţeluş, ce avu ca rezultat un rânjet ameninţător din partea acestuia.

Revenind în living, se pare că masculii noştri, mai precis Hades şi Sebah, aranjau masa neagră de zece persoane în mijlocul încăperii, având grijă să nu lovească ceva. După alte câteva minute, scaunele de aceeaşi culoare se aflau deja şi ele în jurul acesteia, pe când cei doi se gândeau cum aveau să se aşeze astfel încât să fie în siguranţă şi să nu sfârşească otrăviţi. Îşi aruncară o privire grăitoare unul altuia, în timp ce un zâmbet primejdios le înflori în colţul gurii. Asta nu este de bine. Nu este bine deloc! Ce naiba au de gând să facă idioţii ăştia doi? Şi eu!! Vreau şi eu!! *ţipă entuziasmată, dar niciunul n-o băgă în seamă; se bosumflă înciudată, având de gând să îi dea de gol cu prima ocazie pentru faptul că o ignorau pe faţă; măgarii!!*

- Cum merge cu Amelia? lansă Sebah întrebarea, dar se încruntă imediat când interlocutorul său nu răspunse, aruncându-i o privire piezişă. Ailyn? Ayana? continuă să enumere alte nume, lovindu-se mintal pentru prostia de care dădea dovadă. Raegan era mai importantă. De ce naiba aş reţine numele altor tipe? Nu m-am sinchisit niciodată să fac asta înainte, de ce aş face-o acum? gândi acesta exasperat. Mai încercă o dată, sperând că de data asta a nimerit: Aimee? Deci, cum merge cu Aimee? Am auzit că te-a lăs..

Este întrerupt de apariţia fetelor în cameră. Lita se îndrepta spre masă pentru a aşeza un cearşaf alb pe aceasta. Ce?! N-am zis bine? Ştiu că este o faţă de masă, dar aduce mai mult cu un cearşaf. Nu este vina mea că ăia care l-au produs, se descurcă atât de naşpa. Raegan aruncă o privire suspicioasă în direcţia băieţilor, întrebându-se ce mai puneau la cale. Trecu pe lângă ei nepăsătoare, începând să aşeze şerveţelele şi tacâmurile pe masă, în timp ce Aimee luase deja paharele înalte pentru şampanie şi le poziţiona milimetric în locul destinat lor.

Când Lita intrase în cameră, Hades se încordase instinctiv, abţinându-se cu greu să n-o ia pe sus, s-o ducă unde vedea cu ochii şi să o sărute ca un nebun. Se gândea că nu strica o mică bătăiţă la fund pentru ce a făcut. Dar asta nu era îndeajuns pentru faptul că l-a lăsat baltă fără să-i dea un motiv. Cu prima ocazia, o va încolţi şi nu-i va permite să "fugă" din nou. Până atunci, trebuia să treacă prin petrecerea asta. Fără Teresa, ei nu ar fi fost astăzi aici. Nici măcar unul. Îi era îndatorat pe veci fetei, deşi era mai tânără ca el, dar asta este viaţa. Nu alegem noi cui să fim datori. Se mulţumi doar să urmărească gesturile idioatei ce i-a smuls inima din piept şi a plecat cu ea, fără să uite în urmă.

O surpriză buclucaşăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum