Femeia care emană senzualitate nu a fost facută pentru a zăpaci minţile bărbaţilor, ci pentru esenţa şi sentimentele pe care ţi le trezeşte atunci când o admiri. Nimic nu o face mai frumoasă decât privirea stăruitoare, zâmbetul inocent şi atingerea discretă. Ai vrea să-i mulţumeşti pentru ce-ţi oferă, dar tot amâni pe mâine. Mâine amâni pe poimaine, şi tot aşa, până când totul se preface-n praf şi regrete eterne. Nu te gândeşti că ai putea s-o pierzi, pentru că o fiinţă ca ea poate ierta repede şi îţi oferă o a doua şansa atunci când ai cea mai mare nevoie, pentru că te iubeşte şi nu suportă să fi agitat.
Plictisit şi sătul de ecoul filozofiei ce-ţi răsună în cap, arunci cămăşa şi te bagi în pat sperând că vei adormi, dar nu poţi. Ochii tăi fixează obsesiv tavanul camerei, de parcă s-ar derula un film pe el. Ciudat, nici măcar un film cu Robert De Niro nu îţi capta atenţia aşa de tare. Întorci capul cu nonşalanţă, sperând că din senin va apărea şi iţi va lumina şi viaţa, nu numai seara, dar...nu vine nimeni. Cuprins de un sentiment de vinovăţie,vrei să dai cu pumnul în noptieră dar te tai în cuţitul de pe farfuria din care ai mâncat fructe aseară. Îţi vine să plângi, nu pentru că te-ai lovit, ci pentru că nu are cine să-ţi panseze rana. Ţi-o poţi pansa şi singur, dar asta te-ar întrista şi mai tare. Singurul lucru care te răneste mai mult decât îngrijitul mâinii este găsirea intacta a cămaşii pe podea. Ştiai că ea obişnuia să o poarte mereu dupa ce făceaţi dragoste, sau chiar şi când vă mai alergaţi de nebuni prin casă, jucându-vă. Ah şi ce-ţi mai plăcea râsul ei atunci când te prindea!
Tu de ciudă mereu îi spuneai : Eu te-am lăsat să mă prinzi! După ce ţi se derulează în cap toate aceste momente te ridici şi te duci să îţi pui totuşi un pansament. Adică, cine ştie? Poate dai de o femeie frumoasă când ieşi diseară cu prietenii, şi ar fi bine să nu fi mutilat. Există numai femei, şi eu las una să-mi strice mie starea de bine.
Aproape că a mers, dar după ce te uiţi mai atent prin dormitor observi că aici ai devenit bărbat. Jale şi durere, chimiştii ăştia degeaba sunt chimişti dacă nu inventează un medicament pentru inimi frânte.
Îţi aduci aminte şi acum primul surâs, prima atingere, primul orgasm. Îţi aminteşti fiecare clipă din acel moment, şi analizezi cu tristeţe fiecare detaliu nesemnificativ din acea zi. Totuşi, singurul lucru pe care nu ţi-l poţi scoate din cap nu este numai momentul când în loc de doi aţi devenit unul, ci şi prima oară când ai vazut-o zâmbind sfios, într-o dimineaţă de mai când îţi purta cămaşa bărbătească. Ea nu voia cămaşa, ci bărbatul care o purta.
