Un destin la rascruce

Capitolul 1- Misterul

Mary o fata obișnuită, care era foarte frumoasa, avea 14 ani, părul brunet, ochii albastri ca toate culorile cerului. Doi băieți din liceul ei se îndrăgostiră de ea. Super, poate gândi unii din voi, însă pentru Mary nu era ușor. Pentru ea totul era greu. Nu știa de ce.
Intr-o zi amândoi băieți se dusera la ea cu buchete care mai mari și mai frumoase. Fata tensionată de ce se întampla, s-a dus acasă la mama sa.
- Buna, mama!
- Buna, draga mea, ce s-a întâmplat?
- Pai.. Mama, doi băieți au venit la mine cu buchete de flori și am fugit, nu stiu de ce, dar m-am speriat.
- Nu-i nimic, Mary dacă cineva îți da flori!
- Da, poate ai dreptate. Dar ei poate vor să fiu prietena lor. Ce o să mă fac atunci dacă mă vor întreba amândoi?!
- Mary, dacă nu îți place de niciunul nu ii răni sentimentele. Spune-i ca nu poate fi nimic între voi atât!
- Mulțumesc pentru sfaturi, mama! O să vorbesc cu ei! Zise Mary și porni din nou spre liceu. Acolo băieți stăteau la mese diferite. S-a dus la unul din ei.
- Bună!
- Bună, frumoaso!
- Scuze, îmi pare rau ca am fugit ieri cand ați venit spre mine cu buchete de flori!
- Nu-i nimic, întâi de asta cum te cheamă ?
- Mary, pe tine?
- Zain, hai să ne așezam să vorbim!
- Mda.. Dar trebuie să îl chem și pe celalalt.
Se așezară cu toți pe canapea.  Zain zice:
- Mary, am venit ieri cu flori pentru a te întreba dacă vrei să fii prietena mea!
- Ba nu eu am vrut să o intreb asta! Zice John ca așa îl chema pe celălalt.
Se certara. Fata intervine.
- Stop, nu va mai certați nu îmi plac cei care se ceartă și în plus de asta am vrut să discut cu voi despre ieri. Să va spun să nu mai veniți cu flori pentru ca nu poate fi nimic între mine și unul din voi! Le spuse fata infuriata.
- Bine! Asta nu vrei! Atunci decât amici? O întreba Zain.
- Asta poate da.
- Ne dai numărul tau de telefon?
- Promiteți ca dacă vi-l dau nu mă sunati întruna și nu îmi trimiteți o groază de mesaje?
- Bine, bine!
Fata pleca acasă. Mama o întreba.
- Deci? Ce ai facut?
- Le-am spus ce mi-ai zis!
- Și ce ti-au zis ? Intreaba mama mirată pe Mary.
- Au zis ca rămânem amici.
- Bine, du-te și schimba-te și manancati cina! Stând în bucatarie, bate cineva la ușă. Mary s-a dus să vadă cine e.
Era Zain, unul dintre băieții.
- Buna!
- Bună, dar de unde ști unde stau?
- Prietena ta cea mai bună mi-a spus!
- Aha, și de ce ești aici?
- Este un bal, sambata seara! Vrei să vii cu mine?
- Da..
În timp ce discutau. Bate din nou cineva la ușă. Era John.
- Bună, John!
- Bună!
- Ce cauți aici?
- Am venit să te întreb dacă mergi cu mine la bal!
- Nu, ce nu intelegi?! Voi băieți!!
- Dar ai zis ca nu v-a fi nimic între tine și unul din noi. Atunci de ce te duci cu Zain?
- Am zis și chiar așa este. Mă duc cu Zain decât ca niște amici. Ce credeai ca dacă mergeam cu tine, mergeam ca altceva?
- Nu.
- Și atunci!? Ce vrei?
- Nimic , decât să mergi cu mine la bal!
- Nu merg, merg cu Zain ca amici atât! Să nu mai vii și a doua oară la ușa mea.
A plecat John cu inima franta .
Cand veni ziua balului, John era singur la bal, în timp ce Zain era cu Mary. Fata se imbraca intr-o rochie lungă neagră și niște pantofii rosii. Cand Zain ieși afara, John îl urmări. Zain vorbea cu cineva ca să îi facă rău fetei. Auzind s-a dus la Mary.
- Mary, nu trebuia să vii la bal cu Zain, nici măcar ca amici vrea să îți faca rău. Îi spuse John disperat.
- Spui numai prostii, ești gelos ca nu am venit cu tine!
- O fi si asta! Dar e cum îți spun eu!
- Și eu îți spun ca nu te cred, pa!
Mary s-a dus afară să îl caute pe Zain.

În continuare va fi foarte foarte superr. Voi face și capitolul 2 mai încolo sau diseară nu stiu sigur cand. Sper să va placă acest capitol. Scuze, pentru greșelile gramaticale, cred ca mi-au scăpat unele.