Totul se pierdea în sufletul lui Boris. Dar aventura începea. Bonbon căuta pe cineva care să o salveze din orașul aglomerat, Paris. Se întâlni cu Boris, și porniră aventura.
Boris: Sunt în căutarea unor noi stăpâni. Trebuie să îi găsesc.
Bonbon: Nu acum! Hai să ne distrăm un pic!
Boris: Așa rămâne.
Totul era minunat în sufletul acestor doi căței. Până într-o zi.
Bonbon: Boris, uite! O fântână! Aș putea să îmi fac baie în ea.
Boris: Nici să nu te gândești! Trebuie să plecăm departe de acest loc!
Bonbon: De ce?
Boris: Stăpâna ta...te caută!
Bonbon: Poftim?
Boris: Da! Vom fugi în Mexic, astăzi. Este un tren de mărfuri care ne duce până la aeroport și după aceea toate mărfurile sunt transportate în avionul către Mexic, care ajunge la Guadalajara.
Bonbon: Ce idee bună! Dar cum rămâne cu Paris?
Boris: Ne vom întoarce când stăpâna ta o să înceteze să te caute.
Bonbon: Bine.
Și așa au plecat Boris și Bonbon în Mexic. Da, au ajuns cu bine.
Boris: Gata. Suntem aici. Nu trebuie decât să încercăm să avem grijă de noi.
Bonbon: Oh, Mexicul! Țara mea!
Boris: Stai liniștită. O să te întorci din nou la Paris.
Bonbon: Dar asta e țara mea, senor!
Boris: Senorita, să o luăm cu începutul! Să explorăm Mexicul!
Bonbon: Încă nu îți știu numele, senor.
Boris: Numele meu nu contează. Sunt doar "senor".
Bonbon: Bine, senor...
Boris: Numele meu chiar nu contează și nu te interesează! Ai înțeles?!
Bonbon: Da, senor...
Boris: Nu vreau să te simți ca la armată dar, știi, nu vreau să te pierzi...
Bonbon: Senor, în spatele dumneavoastră...
Boris: Senorita, ați spus ceva?
Mulțumesc că ați citit! Vă rog lăsați un Like dacă vă place! - Daria
