Everlasting love ||H.S||

Unu

Încalț veșnici tenișii și sunt gata, ies din micuță cameră și întru în golul gol.Îl traversez până când ajung la ușă bucătăriei, o deschid și înăuntru o văd pe mama.

"Bună dimineața, mamă!" Ciripesc veselă mergând spre dânsa, îmi deschid brațele și o cuprind într-o îmbrățișare de urs.

"Bună dimineața!" Răspunde după ce ne terminam îmbrățișarea, mă analizează și pe fruntea ea se formează câteva linii."De ce te-ai îmbrăcat? " Întreba încă analizându-mă.

"Ți-am spus că vreau să merg să îmi caut de muncă!" Spun, merg spre frigider pentru a lua ceva să mănânc.Deschid ușa frigiderului și analizez ce e înăuntru, un borcan cu dulceață și o cutie de lapte.Oftez și apuc borcanul, închid ușa și mă întorc cu fața spre mama.

"Rori, nu e nevoie." Zâmbesc când aud alintul ei.

"Ba da, mamă." Zic și pun borcanul pe masă "Nu ne mai descurcăm, abia avem ce mânca!" Continui, ma aplec jos si deschid dulapul pentru a putea lua pâinea sau ce a mai rămas din ea.

"O să-mi caut încă un loc de muncă mai bine plătit, numai stai tu acasă, scumpo!" Încearcă să mă convingă, venind lângă mine la masă.

"Mamă! E destul, ești prea muncită!Nu mai poți munci ca acuma zece ani, ai o vârstă totuși!O să-mi caut ceva de muncă și gata!" Spun cu vocea ridicată, îmi aplec capul în jos când îmi dau seamă că am țipăt la mama "Scuze mami, nu vroiam să tip!" Șoptesc calma.

Mama îmi ia fața în mâini și zâmbește călduros, îi zâmbesc și eu la fel de calduros.Mama e o femeie frumoasă, deșteaptă, înțelegătoare, o iubesc mult.Părul negru, fața rotundă, ochii albăstri-verzui, nas mic, buze cărnoase rozalii.Corp mic, are puțină burtică dar în rest e ok.

O pup pe obraz și dânsa se întoarce la treburiile ei, mă pun la masă și încep să îmi savurez mâncarea.

Nu mă plâng de viața pe care o am dar nu sunt nici fericită.E foarte greu să nu ai unde sta, să nu ai ce lua în gură dimineața, e greu.Mama mea a încercat să îmi facă toate poftele, dar nu prea i-a reușit.Nu are banii, nu avem banii!

Uneori mă întreb dacă ne-am descurca mai bine dacă ar fi în casă un bărbat.Drept să va spun eu nu am stat niciodată în preajma unui mascul, nu am avut oportunitate.Tata, ei bine, nu am tată.Nu știu cum se simte iubirea unui tată, aș vrea să știu.

La 24 de ani mama a rămas însărcinată cu mine, a fost foarte fericită să afle ca o să aibă un copil.Bărbatul care o lăsase însărcinată nu mă acceptat, a pus-o pe mama să aleagă între mine și el.Așa ca ma ales pe mine.

Bărbatul a plecat și, și nu s-a mai întors.Într-un fel aș vrea să se întoarcă și în alt fel nu aș vrea.

O iubesc pe mama pentru ca ma păstrat, nu numai din cauza asta o iubesc!O iubesc pentru ca e ceea mai bună mamă!

Eu sunt Aurora Cook, o față micuță de statură, slăbuța.Am 18 ani.

Sunt roșcată, ochii verzi, nas micuț, buze rozalii.

Părul roșcat în moștenesc de la tata, în rest am de la mama.Mă bucur!

Termin de mâncat și strâng masă, borcanul în bag în frigider și cele două felii de pâine în dulap.Trebuie neapărat să îmi găsesc ceva de muncă, borcanul care aproape e gol și cele două felii de pâine nu ne ajunge de mâncare.Cutia cu lapte nici atât.

"Mama, eu am terminat de mâncat!Așa că plec!" Spun și mă duc la ea, o îmbrățișez.

"Ai grijă fetița mea!" Șoptește suav la urechea mea.

"Da!Pa!" Bolborosesc și ies din bucătărie, aud vag în spatele meu un "pa".

Hei!Primul capitol din această carte, sper să vă placă. Nu sunt prea experimentată în a scrie povești.

Carte această nu este copiată, am propriile ideei pe care să le scriu.

Cum am spus și mai devreme nu sunt bună la scris povesti dar dați-mi o șansă, fiecare merită una sau două, depinde de situație! :)

Dacă va place va rog să votați, mă bucur foarte tare când văd că vă place. ♥

O părere dacă să mai scriu sau nu!

Bye! ♥♥♥