Cand visele devin realitate

Capitolul III-Intamplari neasteptate

Buna!wow  a trecut ceva timp de cand nu am mai scris!oricum aici este urmatorul capitol,sper sa va placa,lectura placuta!

Capitolul 3-Intamplari neasteptate

-Alan ma intrebam..

Imi doream foarte mult sa-l intreb daca  are pe cineva special in viata lui dar simteam o oarecare teama cu privire la raspunsul lui.Sunt sigura ca daca ar zice “da” mi-ar topi  inima de tristete dar nu inteleg de ce ma framanta aceasta intrebare,doar daca nu…

-Hope esti bine?

-Da da sunt bine Alan,imi cer scuze eram putin pusa pe ganduri.

-Inteleg.Deci,ce anume vroiai sa ma intrebi?

-Poftim?spun eu oarecum surprinsa.

A zambit.

-Hope vroiai sa ma intrebi ceva,cel putin asa cred.

Ma simteam incoltita!Nu vroiam sa-l intreb daca are o iubita,probabil m-ar crede prea bagareata si asta l-ar putea indeparta de mine,ceea ce sincer nu imi doresc…dar totusi,ce as putea sa-l intreb?

Imi plimb privirea dintr-o parte in alta si simt ca Alan este nedumerit,chiar daca nu il pot vedea il pot simti.

-Stiai ca atunci cand esti agitata privirea ti se muta dintr-o parte in alta?

La aceste cuvinte am inrosit toata.

-Nu,nu  mi-am dat seama,am spus eu usor rusinata.Se apropie de mine si imi sopti:

-Esti foarte draguta cand faci asa,un sarut imi umezi obrazul usor.Am putut sa simt parfumul lui,e pur si simple hipnotizant!Mai bine il intreb ceva inainte sa imi pierd controlul si sa il sarut!

-Ma intrebam,ce mai face domnul Andrew?el se retrase,si se aseza langa mine.

-Tatal meu e bine cu… sotia lui.

-Nu pari prea incantat.

-Sa spunem ca nu prea o agreez pe “mama vitrega”.

-Oh inteleg.

Deodata se lasa o tacere de mormant in incapere,nici unul din noi mai spuse nimic.Cred ca am atins un punct sensibil intrebandu-l despre tatal lui,si mai apoi mama lui vitrega,simt ca sufera…

-Cum iti este piciorul printeso?

-Inca ma doare.

Rase dar de data aceasta satisfacatar.

-De ce razi?!

S-a apropiat de mine,puteam sa il simt cum respira,repede precum un tren in viteza,inima ii bate atat de tare.

-Pentru ca esti o scumpete cand inrosesti,in plus imi place sa iti spun printesa,te deranjeaza cumva?

-Nu,doar ca credeam ca asa spui cuiva pe care…m-am oprit inainte de a continua.

-Da Hope?

-Nu,nimic Alan.

Alan s-a ridicat in picioare,si-a indreptat spatele si s-a indreptat spre geam.

-Daca te incomodeaza nu iti voi mai spune asa,tu doar spune-mi.

-Nu Alan,mi-am mutat privirea intr-o parte pentru a nu ma putea vedea.Nu este vorba despre asta,doar ca pentru mine e ca o alintare intelegi?nu as vrea sa  interpretez gresit mai tarziu.

”Cum am putut sa spun asta?”

-Inteleg Hope,dar suntem prieteni nu ,iar prietenii se alinta intre ei din cand in cand.