Întorsătură neaşteptată

Capitolul 2

Doctorul- Sora dumneavoastra e acum in afara oricarui pericol dar...

Eu-DAR?! DAR CE?!

M-am napustit asupra lui tragandul de halat. Joan m-a luat imediat de langa doctor tragandu-ma in bratele lui.

Doctorul- Sora dumneavoastra este bine dar copilul ei este mort. Imi pare rau..

In secunda urmatoare m-am smucit din bratele lui Joan impingandu-l si am fugit spre scarile care nu erau luminate trantindu-ma pe una si repetandu-mi ca nu poate fi adevarat. Viata mea era perfecta, totul era bine; de ce mi s-a intamplat asta? Cu ce am gresit?!
Joan s-a pus langa mine gafaind. Nu credeam ca am alergat asa repede.

Joan- Alessia, gata nu mai plange te rog. Imi pare rau..

Eu- NU! Nu iti pare rau fiindca nici macar nu ai cunoscut-o. Lasa-ma cu minciunile.

Joan- Da, ai dreptate. Nu am cunoscut-o pe sora ta dar te-am cunoscut pe tine si stiu ca sora ta e o persoana buna careia nu merita sa i se intample asta. Asa ca te rog sa nu mai plangi. Nu imi place sa te vad asa.

Mi-am ridicat capul din pamant uitandu-ma in ochii lui. Erau de un albastru patrunzator si intens pe care nu ii puteai uita cu usurinta. Avea parul blond, ciufulit si cu greu puteam sa ii rezisti tentatiei de ati baga degetele prin el. Avea un corp superb iar uniforma de politist il prindea bine. In acest timp el mi-a luat mana intr-a lui. Ma simteam protejata langa el.

Joan- Hai mai bine sa o vezi pe sora ta. A intrebat de tine iar eu nu am stiut ce sa ii raspund fiindca nu am vrut sa o ingrigorez mai rau.

Eu- Bine..

M-a ajutat sa ma ridic si am pornit amandoi spre salonul Amandei. Cand am dat sa intru el m-a oprit si mi-a sters lacrimile cu o batista. I-am zambit in semn de multumire apoi am intrat in salon iar el urmandu-ma. Am sarit imiediat langa patul Amandei luand-o in brate.

Eu-Amanda! O Doamne cat ma bucur sa vad ca esti bine! M-ai speriat ingrozitor.

Amanda- Si eu ma bucur sa te vad draga mea. Ai vorbit cu mama si tata?

Eu- Am uitat complet de ei..

Amanda- Sa ii suni imediat ce ajungi acasa.

Eu- Mda bine..

In momentul ala Michael a intrat pe usa.

Michael- Buna ziua! Domnisoara Amanda?

Amanda- Te rog, lasa si tu formalitatile Michael.

Eu-Voi doi vati cunoscut deja?

Michael- Da. Dupa ce am plecat la sectie sa dau raportul am trecut pe aici sa il iau pe Joan dar v-am vazut dormind asa ca nu v-am mai deranjat si daca tot Amanda se trezise am zis sa imi fac datoria ca azi sa nu o mai stresez cu intrebari.

Amanda- Alessia, ii poti spune domnului doctor sa vina sa imi spuna cum se simte copilul?

Eu- Amanda, copilul e ...

Amanda- Ce e cu el?

Eu- E mort.

Amanda s-a ingalbenit la fata si incepuse sa planga. Michael a chemat imediat o asistenta sa o calmeze. Am iesit imediat afara la sfatul asistentei. Mi se inmuiase picioarele cand am vazut-o pe Amanda suferind si plangand. Asistena a iesit dupa 5 minute si mi-a spus sa merg acasa sa ma odihnesc fiindca Amanda e anesteziata.

Joan- Sa mergem Alessia.

Am aprobat dintr-o simpla miscare a capului si am pornit inaintea pe coridor. In lift l-am privit fix in ochii iar el si-a unit sprancenele in semn de ingrijorare. Nici unul din noi nu a scos un cuvant tot drumul. Nu stiam unde merg dar cand mi-a deschis portiera eram in fata unei case mari ce nu semana de loc cu a mea.

Eu- De ce m-ai adus aici?

Joan- Nu te pot lasa singura in starea asta. Vei sta la mine pana cand Amanda va fi externata.

Nu am incercat sa il mai contrazic si am intrat in casa la rugamintile lui. Mi-am rotit ochii prin casa si am ramas placut surprinsa vazand cat de spatioasa si frumoasa era. Daca stau si ma uit mai bine non culorile troneaza pe aici. Nu puteam sa spun ca nu imi place fiindca as fi mintit deoarece imi placeau lucrurile simple si elegante.

Eu- Multumesc pentru ospitalitate dar cred ca iubita sau familia ta nu va fi incantata sa vada ca aduci acasa toti neajutoratii.

Joan- Nu am iubita iar sora mea sunt sigur ca nu are nimic impotriva. Ea e la scoala momentant asa ca fate comoda.

Eu- Parintii tai unde sunt?

Joan- Ei au murit de mult intr-un accident de masina.

Vocea lui era mai stinsa acum.

Eu- Imi pare rau! Nu am vrut sa deschid un subiect delicat din viata ta.

Joan- Nu-i nimic. Imi place sa imi aduc aminte de ei. Ma face sa ii simt inca in viata desi i-am pierdut la o varsta frageda.

A plecat imediat lasandu-ma in bucatarie. Totul arata superb, mobilierul din bucatarie era alb cu o tenta de gri. Nu am apucat sa admir tot restul casei ca Joan a aparut in bucatarie intr-o camasa cu dungi rosiatice si maneci scurte deschisa la toti nasturii si intr-o pereche de boxeri albi.

Joan- Sper ca nu te deranjeaza ca daca e ma schimb.

Eu- Nu, Nu, nu e nici o problema. Mereu merg la politisti in boxeri acasa.

Joan- Imi cer scuze dar asa ma simt in largul meu. Apropo vrei cafea?

Eu- Da, te rog.

Ne-am asezat la masa si am inceput sa discutam despre familile noastre. Tatal lui lucra la F.B.I iar mama lui era casnica. Acestia au murit intr-o seara cand se intorceau de la o receptie. Pe atunci Joan avea doar 11 ani iar sora lui era foarte mica.

Eu- Nu mi-ai spus care este numele tau de familie si ce te-a determinat sa lucrezi in politie.

Joan- Numele meu este Joan Collins si am 25 de ani. Iar ce m-a determinat sa intru in politie a fost tata. Am vrut sa fiu ca el si nu m-am gandit la cat va fi de greu. Sunt mandru de ceea ce fac si nu am sa renunt asa usor.

Am fost placut surprinsa sa vad cata determinare are si cu cata dragoste vorbeste despre parintii lui. Am hotarat ca dupa ce ne bem cafeaua sa mergem la mine sa imi iau niste lucruri.

Joan si-a tras repede o pereche de pantaloni si cand sa iesim am dat nas in nas cu o pustoaica. Avea un rucsac in spate iar cand Joan a iesit din casa i-a sarit in brate.

Joan- Alessia, ea e sora mea Katherine.

Kate- Imi poti spune Kate.

Eu- Alessia, Incantata.

Kate- Este ceva miracolos ca te vad acasa dupa-amiaza, acum trebuie sa pleci iar?

Joan- Promit ca ma voi revansa. Apropo, Alessia va sta la noi o vreme.

Kate- Ma bucur. Hei Alle sa sti ca esti prima fata pe care o aduce Joan acasa.

Kate a inceput sa chicoteasca iar Joan s-a inrosit tot.

Joan- Sa mergem Alessia.

Era chiar adorabil cand rosea. Ne-am parcurs drumul in liniste inca razand de brajii lui Joan. Nici nu mi-am dat seama cand acesta a parcat in fata casei mele. Usa era deschisa.

Joan- Stai in spatele meu Alessia.

Eu- Nu trebuie sa repeti.

Am intrat in casa iar din camera mea se auzea un zgomot. Am intredeschis usa pentru a nu face zgot si acolo era ...

In poza este Joan.