V-aţi gândit vreodată cum e să nu ai părinţi? Adică să-i ai, dar să te simţi ca și cum nu i-ai avea. Ca și cum nu ar fi ai tăi, ca și cum nu ai fi a lor. Ca și cum ai fi adoptată. Ca și cum l-ar vedea doar pe fratele tău, ca și cum nu ai exista, ca și cum ai fi acolo doar când au ei nevoie.
Asta simt eu în fiecare zi, zi de zi mă trezesc dimieaţă, părinţii nu sunt. Ajung seara acasă, îi salut, ei nu-mi răspund, fiind captivaţi de ceea ce văd la televizor. Ziua următoare, același lucru. Și istoria se repetă.
Tata nu mi-a zis niciodată "Te iubesc!" I-am reproșat, dar nici măcar atunci nu mi-a spus. Când suntem cu alte familii, doar atunci mama mă ia în braţe și vorbește ca și cum m-ar iubi, ca și cum i-ar păsa de mine. Doar ca ceilalţi să nu o bârfească. Eu asta trăiesc. Zi de zi. De multe ori am vrut să mă sinucid. Dar de fiecare dată mi-am zis "Nu o fac. Oricând se poate schimba ceva. Viaţa merită trăită." Sunt Édith. Am 15 ani, sunt la liceu în clasa a 9a.
_______________________
Bună ^^ sper să vă placă, mi a venit în minte ideea asta și sper că o să i găsesc continuare și sper că această carte va avea multe capitole :*
CITEȘTI
Édith Vole
Teen FictionÉdith e o puștoaică rebelă, de 15 ani. Părinţii ei nu se prea ocupă de ea. Dar din momentul în care Amalia, prietena sa cea mai bună, îi propune o schimbare radicală, totul e diferit în viaţa ei, și a Amaliei.
