Drugs | 5sos fanfic

Capitolul 5

Incepusem sa tremur.
Jur ca pe intunericul acela il vedeam pe Luke ca pe un zombie.
"Te-ai pierdut?" vorbea incet ca deobicei.
"Uhm..nu.Adica da dar..ma descurc."
"Vrei sa te conduc acasa?" ma intreaba el.

Woah.Perfect.Voia sa ma conduca acasa.Nimic dubios.Nu stiu de ce ascultam tot ce zice lumea,poate chiar nu era adevarat.

"Nu..adica nu stiu.."

S-a apropiat de mine si m-a luat de mana,gest la care am tresarit putin.

"Kylie...nu iti fie frica de mine..Te rog..
Nu sunt un om rau..Iti jur"

Nu stiam daca imi spunea adevarul sau chiar voia sa ma taie bucatele si sa ma bage in frigider.

"Vreau sa vorbim.Doar noi doi.Iti promit ca nu te omor sau ceva"

Era asa intuneric dar puteam sa jur ca am observat lacrimi in ochii lui.
Ma uitam la mainile noastre.El era asa rece.
Poate era vampir de arata asa mort si palid .( =))) what)

"Unde vrei sa mergem?" intreb cu vocea putin tremurata.

"In apartamentul meu.Nu in casa.E prea multa lume"

Acum,fie ca voiam sau nu,tot trebuia sa
merg.
Continua sa ma tina de mana si m-a condus la masina lui.
Era un koenigsegg agera r.
Masina visurilor mele.
Am urcat impreuna in masina si inima a inceput sa imi bata tare.
Asta era momentul in care aflam daca aveam sa fiu aruncata in frigider sau nu.

Conducea total diferit de Mikey.Parea ca el a primit legal permisul de conducere.
A condus cam 5 minute.Timp in care niciunul din noi nu a scos niciun sunet.

Ne-am dat jos din masina si m-a luat din nou de mana.Am intrat imediat in apartamentul lui.
Si doamne,si asta era minunat.

"Aseaza-te pe canapea" imi spune,asezandu-se langa mine,imediat ce ma asez eu prima.

Eu nu spuneam nimic.Nu voiam sa risc sa ii provoc vreo criza.Desi nu prea credeam in faza cu "nebunul".

"Uite Kylie..Stiu ca tu nu ma mai stii..Dar.."

Stai ce.Deci ne cunosteam deja?..
"...Te rog nu crede tot ce iti spune lumea.Nu sunt un ucigas.Nu fac rau nimanui..nimanui inafara de mine,evident"

"Si de ce imi spui mie asta?" il intreb timida,fara sa fac contact vizual.

"Pentru ca obisnuiam sa fim cei mai buni prieteni.Si erai singura in care aveam incredere.Aveam probleme grave in familie si timpul petrecut cu tine ma facea sa uit.De asta ma uit asa insistent la tine,pentru ca nu imi venea sa cred ca tu chiar nu ma mai stii."

Eram foarte confuza.Nu intelegeam nimic si pe deasupra imi era si cam frica de el,desi imi explica ca nu ar trebui.

"Dar..eu nu te tin minte..Si nu imi amintesc sa fii avut prieteni inafara de.."
"Michael.Cand a aparut el ai inceput sa iti petreci tot timpul cu el.Aveam vreo 10 -11 ani..Pe mine m-ai uitat.Situatia mea personala s-a agravat si..mda.."

Avea din nou lacrimi in ochi.
Si la fel si eu.Pentru ca inca nu imi venea sa cred ce imi povestea Luke.
Nu stiu cata incredere poti sa ai intr-un om care arata in halul asta de distrus.

"Si de ce esti si tu in orasul asta?" il intreb.

"Aici e orasul fugarilor.Toti adolescentii care cred ca au "proleme " vin aici.Diferenta este ca eu am fost alungat de acasa"imi raspunde.

Pe obraz ii curgea o lacrima.
Chiar nu mintea.
Mi-am ridicat mana de pe canapea si i-am sters incet lacrima de pe fata,inca fiindu-mi frica.
Deodata s-a aplecat si m-a imbratisat.
Am inceput sa imi amintesc totul.Inclusiv prietenia noastra.
Puteam sa imi dau seama ca era foarte slabit.
"L-Luke..?"
"Da?.."
"De ce arati asa..?"
"Viata mea a luat o intorsatura cand am venit aici..Si nu mai aveam pe cineva ca tine sa ma ajute" imi spune el sprijinindu-si barbia in umarul meu.
"Am cazut prada drogurilor,a bauturii si uhm..chestii de genul.." a adaugat el.

Mi-am bagat o mana in parul lui si am inceput sa ma joc cu el.
Parul lui blond era asa frumos si moale.

"Deci..povestile cu crizele sunt doar minciuni?"
"Nu in totalitate..Dar nu e asa cum crezi..Cand am crize,inseamna defapt ca anxietatea pune stapanire pe mine si..o iau razna..Dar nu sunt nebun."

M-am desprins din imbratisare si am observat ca nu mai avea lacrimi in ochi.
I-am zambit si mi-a zambit si el inapoi..
Era asa adorabil.Cu ochii lui mari si albastrii.
Chiar nu imi mai venea sa cred ca lumea spunea chestii de genul despre el.

"Luke..ar trebui sa plec.Prietenii mei probabil sunt ingrijorati.."
"Kylie.Ramai la mine,te rog.Stai aici peste noapte.Nu ma lasa singur"

Nu stiam daca sa accept sau nu.Pana la urma,am aflat ca nu o sa ma taie si nu o sa ma bage la frigider.

"Am si un dormitor in plus"
"Bine.." accept si schitez un zambet.

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

"Luke,nu am pijamale." ii spun eu .
"Mergi in camera mea si cauta ceva in dulapul meu"

Am mers in camera lui.
Luke si Michael erau total opusi.
Mike e dezordonat,Luke le are pe toate aranjate.
Mike conduce ca naiba,Luke conduce corect.
Mike e intotdeauna zambaret...iar Luke nu.
I-am deschis dulapul si am luat un tricoul de-al lui in care as fi putut incapea de trei ori.

M-am dus in baie si l-am imbracat,punandu-mi hainele intr-un colt.
Am iesit din baie iar Luke se uita la mine,stand pe canapea.
"Woah.."

"Esti okay,Luke?" il intreb asezandu-ma langa el.
"Da doar ca..ai ..uhm.."
Am observat cum se inrosise si am inceput sa rad incet.
"..ai un corp superb.."

Si..uite asa am rosit si eu instantaneu.
Eram efectiv doar in tricoul lui larg si abia acum mi-am dat seama ca de asta ma privea asa.

"Uhm ..Merci" spun eu zambind."Am uitat ca nu sunt la mine acasa"
"Dar asa ar trebui sa te simti."