Unele lucruri nu se schimbă niciodată!

2 0 0
                                    

Laura începe să caşte. Elena, în schimb, se simţea plină de energie. Nu începuse încă să se lumineze. Pe drum nu mai era nimeni. Nicio vieţuitoare nu încerca să disturbe liniştea. Doar vehiculul fetelor se auzea.  Gazda moţăia în spate. Elena, deşi era atentă la drum nu pierdea din vedere nici peisajul.

" A trecut atât de mult timp.....Ce nostaligice sunt amintirile şi totuşi atât de plăcute. PNK-ul şi nemuritorul Piter.....Opsss! Nu am voie să spun mai departe numele. Asta "mică" a adormit. Când o să se trezească...o să aibă o surpriză inedită! Deja mi-o imaginez. O să se supere, o să-i treacă la fel de repede şi asta o să fie toată povestea. Aşa e ea! Ca şi mine se supără pe moment şi după-i trece."

Au intrat în Joseni şi au ieşit la fel de repede. Întunericul parcă începusese să se disperse sau doar ochii "şoferului" erau pe jumătate deschişi?

 Laura tresări brusc şi se trezeşte.

- Neaţa! Ai dormit bine, o întrebă Elena.

- Ce? Am adormit?, ochii verzi rămăsese mirată.

- Mai aveai să mai sforăi şi totul era perfect!

- Hai nu mai râde! Doar tu sforăi când dormi, ai uitat? Încercă gazda să-i amintească oaspetelui.

- Doar nu vrei să plâng, începu şi Elena să caşte.

- Nici tu nu o să mai rezişti mult şi ai să adormi. Ochii verzi deşi avea o faţă de somnoroasă afişa un zâmbet de sadisfacţie.

- Stai calmă! Pot să casc de o mie de ori că nu o să adorm.

- Aş pune rămăşeag pe faptul că vei adormi, dar ştiu că încăpăţânarea ta nu va ceda curând şi am să pierd aşa că nu risc!

- Tsk!

- Recunoaşte! Aşa cum ai mâncat acea corbă acră aşa conduci şi acum! Încercă Laura să o facă să-i spună adevărul.

- Am mâncat ciorba aceia pentru că mi-a plăcut! De câte ori ar fi întrebat-o Elena ar fi răspuns la fel.

- Nimeni nu putea să mănânce potroaca aia...

- Au reuşit porcii ce nu am reuşit noi 3 oameni la masă.

- Deci ai recunoscut în sfârşit?!

- Ai vrea tu! Dacă era îţi spuneam de atunci, dar pentru că mi-a plăcut....

- Da, ţi-a plăcut maxim din acest motiv te strâmbai când mâncai.

- Mereu ai fost aşa de atentă?

- Eu am ochi şi la spate!

- Trebuia să ştiu asta doar o să fi soarcă mare.

- Vezi Idi care eşti Idi!

- Sunt atentă şi la drum atentă şi la ce vorbeşti....

- Ce aş mai fuma o ţigare.

- Lăsaţi!

- Uite cum mă ţii tu pe uscat pe mine.

- O să ajungem în curând la lăutari deci...

O maşină de teren vine din faţă cu mare viteză.

- Elena, întoarce şi hai acasă!

- De ce?

- Acela e...e...

- Lăsaţi! Eu vreau să mă distez!

- Nu! Tu, vrei să o cauţi cu lumânarea! Ştii doar că...

Legăturile ce nu pot fi rupteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum